Nu am înţeles niciodată de ce punem banii mai presus de multe alte lucruri. De ce se promovează agresiv joburile pe perioada studenţiei şi de ce eşti considerat leneş ori incapabil, dacă tu vrei să le faci pe toate la timpul lor? Eu nu am avut un job pe perioada studenţiei şi zău că nu mi-a lipsit.

În câmpul muncii, cum îmi place mie să spun, voi fi până la pensie. Dar atunci, la 18-20 de ani, îmi era suficient să pierd nopţile învăţând, citind. Încă mă bântuie perioada aceea: nu zic că nu mi-a plăcut, dar mi-ar fi prins bine să fi ajuns acolo cu un bagaj mai mare de cunoştinţe, să fi fost toţi la acelaşi nivel. În cea mai mare parte a timpului, ca student al Facultăţii de Litere, am citit. Am petrecut sute de ore în bibliotecă (mii de ore ar putea părea exagerat). Nu am putut lăsa pe altă zi, pentru că apăreau altele. Şi, cel mai important: nici în ruptul capului nu aş fi putut acomoda un job în programul meu.

Într-o ţară în care oricine poate obţine o diplomă de absolvire a unor studii superioare, trebuie să te gândeşti serios la ceea ce îţi doreşti.

Cum crezi că e mai bine? Să te împarţi între două activităţi complet diferite, fiecare cu cerinţele şi pretenţiile ei, şi să nu excelezi pe niciun plan? Ori să le faci pe fiecare, pe rând, toate la timpul lor? Dacă te-ai apucat de o facultate, trebuie să faci în aşa fel încât să rămâi, după terminarea ei, cu ceva mai mult decât cu o simplă diplomă. Acea diplomă îţi poate oferi doar un statut, este dovada că ai studiat ceva. Însă, la susţinerea unei probe practice, ea nu mai are nicio însemnătate.

Vrei un job pe perioada studenţiei?

Să vedem. Există 2 categorii de studenţi: cei care frecventează cursurile la zi şi cei care studiază la distanţă. Crede-mă că prima variantă îţi va ocupa, de regulă, tot timpul şi s-ar putea să nu fie suficient. Nu am întâlnit până acum nici profesori şi nici angajatori foarte indulgenţi cu cei care nu se ţin de treabă. Iartă-mă, dar un job de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, nu poate fi potrivit pentru un student la zi. Uneori nici pentru un job part-time nu poţi fi candidatul ideal. Nu în România. Poate prin ţări străine.

Desigur, viaţa nu e roz, se poate să nu ai sprijinul părinţilor şi să-ţi doreşti totuşi să studiezi, situaţie în care poţi alege cea de-a doua variantă. Este cea care îţi va permite să ai şi un job cu ajutorul căruia să-ţi acoperi cheltuielile. Nu zic că e situaţia ideală, însă poate da roade.

Dacă eşti student şi stai pe banii părinţilor, bucură-te că te pot ajuta şi concentrează-te pe facultate. Acceptă orice vine de acasă, toate îţi vor fi de mare folos.

Am avut colegi care le duceau în paralel, şi jobul şi facultatea. Unii dintre ei au renunţat de tot la facultate. Alţii şi-au dat seama că pot amâna jobul până la terminarea studiilor. În ziua de azi, nici la master nu mai poţi avea garanţia că îţi permiţi să ai un job. Atât se poate…

Îţi spun, e păcat. Mai bine faci un lucru bine, decât să le amesteci şi să nu iasă nimic bun. Şanse sunt să nu profesezi în domeniul tău cât timp ești pe băncile școlii. Crezi că merită să investești într-un job oarecare în detrimentul unui vis avut la începerea facultății?

Eu nu am avut un job pe perioada studenţiei şi nu mi-a lipsit. Tu ai/ai avut?

Dacă ţi-a plăcut articolul meu, dă-mi de ştire printr-un like/share. E gratis! Iar dacă vrei să fii la curent cu noutățile, urmăreşte-mă pe Facebook.

0 0 vote
Article Rating

Subscribe
Notify of
guest
8 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Diana
4 months ago

Nu am avut din aceleași motive cu ale tale. Mi-ar fi fost greu să mă concentrez pe ambele. Partea bună e că sunt un caz fericit, lucrez în domeniul studiat, în compania în care mi-am propus întotdeauna să ajung. Nu aș fi reușit asta dacă nu mi-aș fi dat toată silința și tot interesul la facultate.

Aura
4 months ago

Foarte bun articolul!

Simona
Simona
4 months ago

Felicitări Roxi! Viața de student e cea mai faină.
Eu am fost pe prima categorie + job și aveam si susținerea părinților. Doar că la un moment dat am renunțat, la job 😉 am ales calea cărților și nu a banilor.

Grațiela Vlad
4 months ago

În teorie iti susțin părerea 100%. In practica, insa… Poate sunt eu excepția care întărește regula. Am început facultatea de medicina, eram bursiera… Și la finele anului I ai mei avand credite în franci și pierzându-și locurile de munca, au rămas fără locuința în care stăteam la Cluj și fără bani pentru a-mi susține studiile. Chiar dacă teoretic aveam dreptul de a sta în cămin și 120 lei/luna bursa… Dădeam cam 400 lei/luna numai pe manusi chirurgicale și cărți. Nu mai zic ca trebuia sa plătesc și căminul, mâncarea și transportul eventual. Așadar nu aveam nicio șansă de a rezista.… Read more »