Meniu Închide

Job pe perioada studenţiei: Da sau Nu?

Job pe perioada studentiei

Nu am înţeles niciodată de ce punem banii mai presus de multe alte lucruri. De ce se promovează agresiv joburile pe perioada studenţiei şi de ce eşti considerat leneş ori incapabil, dacă tu vrei să le faci pe toate la timpul lor? Eu nu am avut un job pe perioada studenţiei şi zău că nu mi-a lipsit.

În câmpul muncii, cum îmi place mie să spun, voi fi până la pensie. Dar atunci, la 18-20 de ani, îmi era suficient să pierd nopţile învăţând, citind. Încă mă bântuie perioada aceea: nu zic că nu mi-a plăcut, dar mi-ar fi prins bine să fi ajuns acolo cu un bagaj mai mare de cunoştinţe, să fi fost toţi la acelaşi nivel. În cea mai mare parte a timpului, ca student al Facultăţii de Litere, am citit. Am petrecut sute de ore în bibliotecă (mii de ore ar putea părea exagerat). Nu am putut lăsa pe altă zi, pentru că apăreau altele. Şi, cel mai important: nici în ruptul capului nu aş fi putut acomoda un job în programul meu.

Într-o ţară în care oricine poate obţine o diplomă de absolvire a unor studii superioare, trebuie să te gândeşti serios la ceea ce îţi doreşti.

Cum crezi că e mai bine? Să te împarţi între două activităţi complet diferite, fiecare cu cerinţele şi pretenţiile ei, şi să nu excelezi pe niciun plan? Ori să le faci pe fiecare, pe rând, toate la timpul lor? Dacă te-ai apucat de o facultate, trebuie să faci în aşa fel încât să rămâi, după terminarea ei, cu ceva mai mult decât cu o simplă diplomă. Acea diplomă îţi poate oferi doar un statut, este dovada că ai studiat ceva. Însă, la susţinerea unei probe practice, ea nu mai are nicio însemnătate.

Vrei un job pe perioada studenţiei?

Să vedem. Există 2 categorii de studenţi: cei care frecventează cursurile la zi şi cei care studiază la distanţă. Crede-mă că prima variantă îţi va ocupa, de regulă, tot timpul şi s-ar putea să nu fie suficient. Nu am întâlnit până acum nici profesori şi nici angajatori foarte indulgenţi cu cei care nu se ţin de treabă. Iartă-mă, dar un job de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, nu poate fi potrivit pentru un student la zi. Uneori nici pentru un job part-time nu poţi fi candidatul ideal. Nu în România. Poate prin ţări străine.

Desigur, viaţa nu e roz, se poate să nu ai sprijinul părinţilor şi să-ţi doreşti totuşi să studiezi, situaţie în care poţi alege cea de-a doua variantă. Este cea care îţi va permite să ai şi un job cu ajutorul căruia să-ţi acoperi cheltuielile. Nu zic că e situaţia ideală, însă poate da roade.

Dacă eşti student şi stai pe banii părinţilor, bucură-te că te pot ajuta şi concentrează-te pe facultate. Acceptă orice vine de acasă, toate îţi vor fi de mare folos.

Am avut colegi care le duceau în paralel, şi jobul şi facultatea. Unii dintre ei au renunţat de tot la facultate. Alţii şi-au dat seama că pot amâna jobul până la terminarea studiilor. În ziua de azi, nici la master nu mai poţi avea garanţia că îţi permiţi să ai un job. Atât se poate…

Îţi spun, e păcat. Mai bine faci un lucru bine, decât să le amesteci şi să nu iasă nimic bun. Şanse sunt să nu profesezi în domeniul tău cât timp ești pe băncile școlii. Crezi că merită să investești într-un job oarecare în detrimentul unui vis avut la începerea facultății?

Eu nu am avut un job pe perioada studenţiei şi nu mi-a lipsit. Tu ai/ai avut?

Dacă ţi-a plăcut articolul meu, dă-mi de ştire printr-un like/share. E gratis! Iar dacă vrei să fii la curent cu noutățile, abonează-te aici şi/sau urmăreşte-mă pe Facebook.

Din aceeași categorie:

8 Comments

  1. Diana

    Nu am avut din aceleași motive cu ale tale. Mi-ar fi fost greu să mă concentrez pe ambele. Partea bună e că sunt un caz fericit, lucrez în domeniul studiat, în compania în care mi-am propus întotdeauna să ajung. Nu aș fi reușit asta dacă nu mi-aș fi dat toată silința și tot interesul la facultate.

  2. Simona

    Felicitări Roxi! Viața de student e cea mai faină.
    Eu am fost pe prima categorie + job și aveam si susținerea părinților. Doar că la un moment dat am renunțat, la job 😉 am ales calea cărților și nu a banilor.

  3. Grațiela Vlad

    În teorie iti susțin părerea 100%.
    In practica, insa… Poate sunt eu excepția care întărește regula. Am început facultatea de medicina, eram bursiera… Și la finele anului I ai mei avand credite în franci și pierzându-și locurile de munca, au rămas fără locuința în care stăteam la Cluj și fără bani pentru a-mi susține studiile. Chiar dacă teoretic aveam dreptul de a sta în cămin și 120 lei/luna bursa… Dădeam cam 400 lei/luna numai pe manusi chirurgicale și cărți. Nu mai zic ca trebuia sa plătesc și căminul, mâncarea și transportul eventual. Așadar nu aveam nicio șansă de a rezista. Plus ca psihicul deja îmi era afectat.
    Am fost olimpica nationala din clasa a V-a și șefa de promoție la cel mai bun liceu din oraș. Îmi plăcea prea mult școala ca să îmbrățișez ideea ta de a face ori pe una ori pe cealaltă… Dar aveam o familie de întreținut… Și nu acceptam ideea de a renunța la studii.
    Asa ca m-am înscris la o facultate de acasă, mai „prost cotata” pentru a putea avea măcar cazarea asigurata… Și a fi alaturi de ai mei care treceau prin cea mai grea perioada a vieții lor. Am fost nevoita sa îmi iau un job full Time și sa fiu și la zi. De la 7 la 3 eram la munca, de la 3 jumate la 8 eram la facultate. Dacă Cumva se nimerea (foarte rar) sa am cursuri dimineața, ma învoiam de la job și recuperam altădată. Lucram la un ziar și știau ca sunt studenta. Erau mai permisivi, mai ales ca îmi făceam și treaba bine și cu seriozitate.
    M-am și măritat… Și în loc sa îmi usurez munca, asa cum credeam, mi-am mai pus o povara pe cap. Acum eram studenta la zi, angajata full Time… Și în ultimul am de facultate mai eram și gravidă. Le-am făcut pe toate și am terminat cu 10 facultatea, șefa de promoție.
    La master deja a fost floare la ureche, ca aveam mult mai puține cursuri și deja aveam o funcție de conducere într-o Clinica stomatologica… Și îmi permiteam sa îmi fac programul cum imi convenea.
    Ce vreau sa zic este ca uneori nu ai de ales. Adică da, ai de ales, dar asta numai dacă într-adevăr vrei sa alegi sa renunti la ceva.
    As fi dat orice sa nu trebuiască sa aleg. As fi dat orice sa nu ma epuizez muncind și învățând… Sa nu stau cu cărțile ascunse pe sub birou la munca, sa citesc în autobuz sau sa adorm la 5 dimineața ca la 6 sa ma trezesc.
    Sunt invidioasa pe cei ce au avut studenție. Sincer. Dar accept mereu ca asta a fost alegerea mea. Am vrut sa le fac pe toate. Și sunt mândră de asta. Fiindcă le-am făcut bine și cu onoare.
    Ce vreau sa zic este ca dacă ești suficient de hotărât și îți cunoști prioritățile și te cunoști suficient de bine și îți știi de ce ul din spate.. Poți face absolut orice.
    Nu trebuie sa ii judecam pe cei care fac lucrurile diferit de noi. Nu știm niciodată poveștile celorlalți. Pe mine ma urau colegii ca deși eram epuizata, în clasa eram cea mai Activa. Tot timpul am fost considerata „teacher’s Pet”… Dar nimeni nu și-a pus problema ca eu chiar am o pasiune grozavă pentru cunoaștere. Voiam sa învăț, ca de-aia ma aflam acolo. Iar când exista o dorința, întotdeauna exista și o cale!
    Te îmbrățișez cu drag și te felicit pentru subiectul abordat!

  4. Roxana

    Felicitari, Gratiela! Exceptii vor fi mereu. Situatii ca a ta si cu happy-end sunt putine, cred eu. Depinde de cat esti de motivat si de ambitios, dar si de oamenii pe care ii intalnesti. Acestia pot contribui in mod pozitiv sau pot strica totul.

    Iti multumesc pentru apreciere! Te imbratisez! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *