democratie

Opinii personale despre democraţie

Recunosc că, pentru a scrie acest articol, am avut nevoie să-mi reîmprospătez cunoştinţele de educaţie civică. Le-am învăţat demult sau poate niciodată cu adevărat. Când eram eu la şcoală, materii importante erau româna, matematica, uneori chiar şi fizica sau chimia. Nu ştiu să se fi pus atât de mare accent pe un subiect atât de important pentru noi oricând, indiferent că vorbim de perioada de după Revoluţie sau de viaţa noastră ca adulţi.

Mă doare să vorbesc despre ţara mea şi despre mocirla în care se afundă tot mai tare. Şi poate m-ar durea mai puţin dacă aş fi chiar acolo. Însă şi eu, ca alte câteva milioane de români, mi-am găsit drumul pe alte meleaguri. De aici pot doar să semnez petiţii online şi să particip la referendumuri. Este mult prea puţin, dar totodată cred că orice acţiune contează.

Unii sunt fericiţi oriunde s-ar afla, însă eu cu greu pot numi acasă bucăţica aceasta de pământ şi casa care nu ne reprezintă, dar în care ne petrecem majoritatea timpului. Totuşi, această ţară ne-a primit şi ne-a oferit libertăţi şi drepturi, aceleaşi ca ale cetăţenilor ei. Şi ne-a cerut în schimb doar să ne îndeplinim obligaţiile faţă de ea. Căci asta înseamnă democraţie.

Definiţia din dex a democraţiei este următoarea:

DEMOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante.

Niciun stat nu e perfect şi o spun din experienţa traiului de câţiva ani într-o ţară străină. Din orice unghi vei privi lucrurile, vei observa că perfecţiunea în acest domeniu nu s-a inventat încă. Pretutindeni vei găsi cetăţeni nemulţumiţi de un aspect sau altul. Asta se întâmplă, în primul rând, din cauză că avem percepţii diferite. Ce ne deranjează pe noi, românii, poate pe alţii nu i-ar deranja.

„Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație.
Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.”
Thomas Jefferson

Mi-a atras atenţia şi m-a pus pe gânduri acest citat. Mi-am amintit instant de sutele de mii de români adunaţi în toată ţara, îndemnaţi de acelaşi scop: acela de a-şi cere drepturile. Au fost umiliţi şi alungaţi de organele care ar fi trebuit să îi apere şi să contribuie la un viitor ce nu are şanse să fie mai sumbru decât îl prevedeau deja. Asta nu mi se pare nici pe departe o reacţie care arată o teamă a Guvernului faţă de cetăţeni. Ci o sfidare şi o încălcare a regulilor garantate într-o societate democratică.

În aceste condiţii, am de ales între două ipoteze: ori democraţia în România este prost înţeleasă, atât de către Guvern, cât şi de către cetăţeni, ori România nu este nici pe departe o ţară democratică, ci mai degrabă o ţară în regim de dictatură, vorba citatului amintit mai sus.

Eu sunt apolitică, niciodată nu m-a pasionat acest subiect. Nu ţin cu niciun partid şi, dacă e să mă întrebi pe mine, îţi răspund că i-aş băga pe toţi în aceeaşi oală fără să clipesc. În ochii mei, s-au remarcat câţiva al căror nume nu-l voi da, însă au fost extrem de puţini. Şi listele se micşorează tot mai mult. Într-atât încât, deşi suntem foarte aproape de alegeri, nu mă pot hotărî cu cine să votez. Asta nu înseamnă că nu voi vota. Văd votul universal deopotrivă ca un drept cu greu obţinut şi ca o obligaţie morală faţă de ţara în care mi-a fost dat să mă nasc.

Cred că, din păcate, România are de parcurs cale lungă. Până când valorile precum libertate, egalitate şi dreptate nu vor însemna acelaşi lucru pentru toţi, nu putem vorbi de democraţie.

Ce mi-aş dori de la o Românie democratică?

  • Să nu mai umfle buzunarele celor aflaţi la putere (unii câştigă într-un an cât alţii într-o viaţă, cu puţin noroc) şi să acorde o mai mare importanţă opiniilor şi nevoilor cetăţenilor săi. Înţeleg că responsabilităţile sunt mari şi majoritatea aleşilor fug de ele, dar o reducere drastică a numărului de parlamentari, în special al celor ce dorm în timpul şedinţelor, ar putea rezolva unele probleme de fond. Să fim serioşi, câţi angajaţi îşi permit să doarmă la locul de muncă fără să fie sancţionaţi? Toţi sau niciunul. Cam aşa văd eu egalitatea.
  • Să scoată ce e mai bun de la cetăţenii ei. Orice bun, cât de mic ar fi el, contează. Idei precum “trăiesc într-o ţară democratică şi fac ce vreau” nu trebuie să existe. Să ştie că îşi pot exercita libertatea atâta timp cât nu o îngrădesc pe a altora.
  • Să-şi protejeze cetăţenii, să fie pentru ei. Să găsească soluţii pentru a diminua rata infracţiunilor şi cazuri ca acela al Alexandrei (şi multe altele uitate sau neaflate încă) să nu mai existe. Să aibă grijă ca regulile să fie respectate de toţi şi cazul Colectiv să le fie învăţătură pe viitor. Să existe controale şi pedepse aspre pentru cei încalcă regulile.
  • Să îşi educe cetăţenii pentru o promovare mai bună a principiilor şi valorilor democraţiei. Eu mi-am făcut lecţia azi, după atâta timp în care, din când în când doar, purtam un dialog pe acest subiect. Trebuie să găsim în noi puterea de a ieşi din impas. Majoritatea nu o va face din instinct, trebuie să conştientizeze că educarea, din proprie iniţiativă sau la îndemnul altora, este cheia.
  • Societatea democratică este mediul potrivit pentru dezvoltarea oamenilor liberi, în timp ce existenţa oamenilor liberi asigură trăinicia democraţiei. Această remarcă mi-a rămas întipărită în minte ani de zile, am găsit-o într-un manual de educaţie civică. Sunt total de acord şi îmi doresc ca ţara noastră să permită dezvoltarea oamenilor liberi pentru a asigura trăinicia democraţiei multe secole de acum înainte.

Cu greu mă pot opri din scris. Cuvintele vor să mai curgă. În încheiere, îţi voi lăsa nişte întrebări la care aş vrea să reflectezi, dacă te interesează destinul ţării în care trăieşti. Voi fi şi eu alături de tine într-o zi, vom duce aceeaşi luptă împreună, pentru că unde-s mai mulţi, puterea creşte!

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă democraţie cu adevărat? Crezi că ştii ce presupune şi îi respecţi principiile întocmai? Îţi cunoşti drepturile, libertăţile şi îndatoririle? Crezi că România e o ţară democratică?

Notă: Acest articol a fost scris pentru proba 14 a ediţiei de toamnă SuperBlog 2019.
Sponsor: Democracy Mania
Sursă foto: Democracy Mania

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile, vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

  •  
  •  

1 thought on “Opinii personale despre democraţie”

  1. Pingback: Proba 14. Democrația în România, între vis și realitate

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *