gradinita

Cât de importantă este grădiniţa în educaţia celor mici?

Mi-ar plăcea să găsesc un răspuns la întrebarea de mai sus. Planurile noastre pentru viitorul apropiat s-au năruit când am aflat că nu avem loc la grădiniţa din sat. E numai una şi nu ştiu câte locuri are, dar n-am avut noroc. Căci, dacă nu-i obligatorie, partea cu înscrierile funcţionează după regula “primul venit, primul servit”, iar la un moment dat se strigă “revendicat”, ca la licitaţii. Simplu, sec.

E frustrant să fii pus într-o situaţie de genul acesta, mai ales când e vorba de o singură opţiune. Copilul meu are aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi copii de vârsta lui. Desigur, un permis de conducere, o maşină şi o asigurare deloc ieftină pentru începători ar rezolva rapid problema, am căuta în împrejurimi. Dar oare cât de mult contează anii de grădiniţă?

De fapt, cum a început totul? La controlul de doi ani am adus în discuţie subiectul, am vrut să mă documentez cu un an înainte, din timp credeam eu. Internetul nu m-a ajutat în căutările mele, întâlnirile faţă în faţă dovedindu-se şi de această dată productive. Grădiniţa se anunţa a fi una foarte bună, stil Montessori, cu o educatoare renumită în zonă, cu locuri care se dau mai ceva ca pâinea caldă. Era localizată în una dintre casele de la capătul celălalt al satului. Am plecat să o căutăm, să ştiu unde să merg pentru înscriere, să nu caut atunci. Nu am găsit nimic, niciun semn care să-mi dea de înţeles că există. Toate casele arătau la fel.

Ei bine, alţii mai rapizi ca noi, poate mai păţiţi, poate mai bine sfătuiţi, au câştigat. Cert e că unii dintre copiii din sat vor merge la grădiniţă. Ceilalţi, după posibilităţi. Nu ştiu prin ce minune ar putea renunţa cineva, din moment ce s-au grăbit atât cu înscrierile. Am auzit că unii pe aici îşi înscriu copiii la şcoală după ce s-au născut. Într-o ţară unde închirierile de case fac parte din firesc şi relocarea poate interveni în orice moment… unde e garanţia?

Grădiniţa : ce opţiuni avem?

Nu am cui să expun situaţia, deşi mi-aş fi dorit. Ba chiar am avut senzaţia că sunt tratată cu ironie. Aş fi vrut să le dau de ştire celor de mai sus, oricine ar fi ei, că nu au numărat corect, că noi şi probabil mulţi alţii, am rămas pe dinafară. Educaţia copiilor e, se pare, o loterie.

  • Să lucrez eu cu el acasă, să mă documentez cât de bine pot asupra temelor şi să mă specializez eu în domeniu, pentru el;
  • Să îl înscriem mai devreme la şcoală, adică de la 4 ani, deşi asta cred că ar însemna câteva ore bune petrecute acolo;
  • Să îl las să se bucure de copilărie, să experimenteze liber. Va avea timp să se integreze în sistem, de la 5-6 ani (6 ani fiind vârstă maximă de începere a şcolii primare);
  • Să exersez cât mai mult (a se citi să conduc) şi să îmi iau permisul de data asta.

Vom vedea ce va fi! Ţineţi-mi pumnii. Şi, dacă ştiţi răspunsul (argumentat), spuneţi-mi: cât de importantă este grădiniţa în educaţia celor mici?

Foto: Unsplash

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile, vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

  •  
  •  

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *