Evoluţia esențială locul muncă

Evoluţia, esenţială la locul de muncă

Evoluția este importantă pentru mine și esențială la locul de muncă. Cea continuă, care crește odată cu experiența.

Merg la același job de trei ani și jumătate, destul de puțin și totuși atât de mult cât să îi cunosc pe cei din jurul meu. Nu pot înțelege de ce unii continuă să greșească în mod constant.

Dacă tu ești în bucătărie de 10 ori pe lună și lucrezi de ani buni, mi se pare că ar trebui să ai cel puțin abilitatea de a turna ceai într-o ceașcă fără a stropi pereții sau a turna, la propriu, pe podea. Și dacă, totuși, nu ești capabil să faci asta, asumă-ți eșecul și reorientează-te. Pot să înțeleg că nu e frustrant pentru tine, dar poate fi pentru ceilalți, cei cărora nu le plac pereții stropiți și podelele lipicioase.

Îmi dau seama tot mai des că îmi iubesc locul de muncă, cu bune și cu rele. Chiar cred că acesta e unul dintre motivele pentru care nu l-am schimbat încă. Și, desigur, ar mai fi flexibilitatea, posibilitatea de a lucra doar în weekend. Știu că sunt într-o permanentă întrecere cu mine, nu degeaba curg apele de pe mine. Mă autodepășesc cu fiecare zi care trece și asta îmi dă satisfacție la sfârșitul zilei. Ceea ce, la un moment dat, părea mult prea dificil, acum e floare la ureche. Apar altele, mereu.

Îmi plac bătrâneii mei, care observă orice urmă de schimbare la mine de la un weekend la altul: o pereche nouă de cercei, un păr mai frumos fără niciun efort, oboseala sau bucuria pe chipul meu. Dacă nu le observă, mă gândesc imediat că s-a întâmplat ceva cu ei. Am bătrânei dintre cei internați pe perioadă nelimitată care își dau seama de zilele săptâmânii când mă revăd: must be Saturday/Sunday! Alții îmi spun că ei sunt bine, pe mine nu mă întreabă ce fac, fac bine oricum, arăt extraordinar, nu? 🙂 Cum să nu-ți placă de ei?

Suferă de singurătate. Personalul nu poate acoperi toate nevoile lor și e oarecum firesc. Se bucură de orice schimb de idei și te mai asteaptă pe la ei. Apreciază orice și asta mă determină să îi ajut de câte ori am ocazia. Dar nu aș putea să fiu infirmieră. Nu sunt atât de puternică, dacă i-aș vedea căzând mi s-ar înmuia picioarele și aș cădea lângă ei.

Evoluţia e esențială la locul de muncă. De aceea, mă întreb: de ce unii oameni continuă să facă ceva ce nu li se potrivește? De ce, dacă nu se ambiționează să fie mai buni? Ce rost mai are?

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile, vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

  •  
  •  

2 thoughts on “Evoluţia, esenţială la locul de muncă”

  1. Si eu ma intreb acelasi lucru de ceva vreme. Daca gasesti un raspuns logic, let me know, please. 😀 Poate ca idealizam lumea asta in care traim si avem credinta ca oamenii ar trebui sa faca lucrurile corect (depinde ce intelege fiecare prin „corect”). Daca fiecare dintre noi am da macar jumatate din ceea ce putem, lucrurile ar merge mai ok. Dar nu traim intr-o lume perfecta, asa ca adaptarea ramane raspunsul de cel mai multe ori, zic eu.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *