Spring SuperBlog 2019

Spring SuperBlog 2019 – impresii

Trebuie să recunosc că atunci când m-am înscris nu ştiam exact despre ce este SuperBlog, dar ştiam că e despre scris, adică timp pentru mine. Jurnal de Mămică intra aşadar în competiţie. Pierdusem deja câteva zile din timpul acordat pentru prima probă, dar îmi doream mult să ajung finalistă, acesta era visul cu care porneam la drum. Poate pentru unii dintre superbloggeri un 85 (nota mea la prima probă) ar fi fost prea mic, dar pentru mine a însemnat destul de mult. M-am ambiţionat să scriu mai bine la probele următoare, să iau note mai mari.

Am vrut să renunţ de multe ori, din cauza oboselii (nopţi fragmentate de aproape doi ani) şi chiar a lipsei de inspiraţie. Îmi amintesc că primisem nota de la proba Sidonia şi am fost dezamăgită de rezultat. Stăteam cu laptopul în faţă de mai bine de jumătate de oră în încercarea de a scrie pentru proba 12 şi nu-mi venea în minte nici măcar o idee. Cum să te gândeşti la jocuri când tocmai ai primit cea mai mică notă dintre toate? Ideile veneau, desigur, în momente nepotrivite, când nu puteam să mi le scriu.

Sursele pentru documentare puse la dispoziţia noastră de jurii erau parte esenţială a articolului câştigător. Eu mă împotmoleam sau petreceam extrem de mult timp aşteptând să se încarce paginile. Internetul e un lux prea puţin accesibil în unele zone ale Irlandei. Valurile mării au o traiectorie mult mai previzibilă. Nici măcar asta nu m-a împiedicat să continui, întotdeauna am considerat că orice lucru început trebuie terminat. Pun suflet în tot ce fac, iar această competiţie nu a fost o excepţie.

***

Nu sunt adepta articolelor lungi, nici mie nu îmi place să le citesc. Un articol de 500 de cuvinte mi se pare rezonabil atunci când am ceva de spus. M-am adaptat din mers de dragul competiţiei, dar rămân în continuare fidelă propriilor convingeri.

Nu am contestat note, am decis să respect decizia juriilor şi am păstrat pentru mine nemulţumirile, am învăţat din ele. De ce aş încerca eu să le schimb părerea? Prima impresie contează întotdeauna, iar ei atât au simţit. Probele în care am lăsat o parte din mine, aşa cum eram eu obişnuită să scriu, au primit cele mai mici note şi am ajuns la concluzia că în cadrul competiţiei trebuie să scriu mult despre sponsori şi extrem de puţin despre mine. Într-un cuvânt, advertorial. Din acel moment, am primit note peste 90, cu excepţia uneia, pe care nu am înţeles-o. Iată, Vadim, că îţi răspund la feedback.

A fost o perioadă frumoasă, antrenantă pentru mine. La final m-am clasat pe locul 33, fără penalizări şi am câştigat 2 premii III. Mi-e dor de mine, cea care reuşea să scrie pagini întregi fără efort sau lipsă de inspiraţie. Ştiu că puteam da mai mult, dar nu sunt în cea mai bună formă şi sper să-mi revin curând. Am avut zile în care am scris câte două articole, profitam la maxim de câteva ore „libere” şi ceva mai multă inspiraţie. Dar au fost şi zile în care doar mă documentam.

Mă bucur că am avut ocazia să particip, a însemnat mult pentru mine. Am citit multe despre domenii total necunoscute până atunci, am descoperit oameni noi şi talentaţi pe care îi voi urmări în continuare. Mi-am îndeplinit visul. Am tratat competiţia ca pe o experienţă şi am încercat să trec peste nemulţumiri, nu le-am lăsat să mă afecteze. Aici găsiţi toate articolele cu care am participat la Spring SuperBlog 2019 şi punctajele obţinute, dacă sunteţi curioşi.

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile, vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

  •  
  •  

1 thought on “Spring SuperBlog 2019 – impresii”

  1. Pingback: Comunitatea SuperBlog, la “majorat”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *