peripetii patru roti

Peripeţii pe patru roţi: Roman – Borşa

2016, jumătatea lunii Iunie

Împreună cu sora mea şi partenerii noştri, am plănuit din timp să mergem într-o excursie cu maşina, un Audi A3, în două portiere. Toţi aveam nevoie să ne deconectăm. Am plecat din inima Moldovei spre Borşa, Maramureş. Îmi doream demult să ajung acolo, să mă plimb cu Mocăniţa, dar dacă aş fi avut ocazia să aleg perioada, aş fi mers în preajma sărbătorilor de iarnă.

Este o zonă încărcată de tradiţii şi am auzit multe păreri bune de la oameni ce au petrecut acolo. Ne pregăteam aşadar pentru un drum mai lung de 700 de kilometri dus – întors şi ştiu sigur că maşina a poposit la service cel puţin pentru câteva zile. Siguranţa e pe primul loc atunci când vrei să pleci departe de casă. Nimic nu avea să ne pregătească, însă, pentru ceea ce a urmat.

Am plecat plini de entuziasm, cu o mulţime de bagaje care abia încăpeau în portbagaj. Nu ştiu dacă maşina era dotată cu cârlig de remorcare, dar cu siguranţă ne-ar fi prins tare bine să luăm cu noi şi o cutie portbagaj în care să ne transportăm bagajele. Din câte îmi amintesc eu, maşina are portbagaj mic, insuficient pentru bagajele a două femei. Cred că înţelegeţi.

Pe la jumătatea drumului, mergând pentru prima dată pe acest traseu, am ajuns într-un loc unde toată lumea se poza lângă o statuie. Nu mai ţin minte ce reprezenta, dar ştiu că acea oprire ne-a influenţat starea de spirit pentru restul excursiei. Când întorcea maşina în parcare, am auzit o bubuitură în ţeava de eşapament şi, într-o fracţiune de secundă, răsuna mai tare decât o rachetă în curs de lansare. Vinovată era o ţeavă uitată în pământ, bine camuflată în iarbă. Nu ştiu să se fi inventat scuturile auto care să protejeze ţevi de eşapament, cu siguranţă ne-ar fi fost de mare ajutor unul. S-ar fi distrus scutul, dar maşina ar fi rămas la fel de silenţioasă.

În asemenea condiţii, vă puteţi imagina că doar dorinţa noastră imensă de a ne relaxa în hotelul cu piscină şi saună ne-a determinat să ne continuăm drumul până la Borşa. Un drum zgomotos, stresant. Toţi întorceau capul după noi. Am încercat să apelăm la ajutor specializat când am ajuns în Vişeul de Sus, dar, fiind sfârşit de săptămână, nimeni nu ne-a putut ajuta. Unii din lipsă de timp, alţii din lipsă de empatie, aş putea spune. Auto Gedal ar fi avut grijă de maşină în alte circumstanţe. 🙂

Mi-a plăcut să merg cu Mocăniţa, am luat ultimele patru locuri într-un tren tras de o locomotivă cu aburi, cu vagoane descoperite. Am avut parte de vreme bună şi de puţin spectacol la capăt de linie. Cu un peisaj de iarnă de jur – împrejur, totul ar fi fost mirific, de neuitat. Chiar şi aşa, noi ne vom aminti de peripeţia pe patru roţi toată viaţa.

Nu-mi doresc să fi fost în locul şoferului, proprietarul maşinii. Nu putea estima cu exactitate daunele reale şi acest incident l-a ţinut în tensiune tot sejurul. Nu era deloc plăcut nici gândul că va trebui să conducă maşina în aceeaşi stare sute de kilometri la întoarcere. Partea amuzantă din toată întâmplarea este că până acasă ne-am obişnuit atât de mult cu sunetul încât se întreba dacă mai e nevoie să o repare.

Sfatul meu este să fiţi cu băgare de seamă, nu ştiţi niciodată în ce moment răsare o ţeavă din pământ.

Notă: Acest articol a fost scris pentru proba 8 a competiţiei Spring SuperBlog 2019.
Sursă: Autogedal.ro

Un like și/sau un share m-ar ajuta :) Mulțumesc!
  •  
  •  

27 thoughts on “Peripeţii pe patru roţi: Roman – Borşa”

  1. uite-asa faci toba sport. altii dau sute de lei sa aiba zgomotul ala infernal :))))) adevarul e ca e aiurea cu masina, si mai ales la ce drumuri avem noi… nici nu stii de unde rasare cate-o teava, vorba ta

  2. Peripetii cu masina avem si noi, cred ca sunt inevitabile, e bine insa ca exista solutii la care putem apela.

  3. Tare vacanța voastră!
    Îți dai seama că fără peripeții nu ți-ai mai fi amintit la fel de vacanța aceea?! 🙂
    Și noi aveam multe peripeții la activ dar din fiecare am învățat câte ceva. Mașina pusă la punct nu strică vacanța iar peripețiile sunt de alt gen.

  4. Nu pot lipsi peripetiile din orice drumetie de genul 😛. Locuri minunate avem in tara, din pacate drumurile sunt cum sunt. Bine ca totul s-a rezolvat si nu au fost daune mai mari.

  5. Tare mi-ar placea si mie sa ajung sa merg cu Mocanita. Desi am ajuns des prin acele parti ale tarii, niciodata nu am iesit si la plimbare cu mocanita!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *