Christian Tour susţine Dreptul la vacanţă

Dreptul la vacanţă, un drept pentru toţi

Ştiu că primăvara se lasă aşteptată şi vara e departe. Vremea de afară e foarte schimbătoare, am avut parte şi de ninsoare weekend-ul trecut. Mie încă îmi place să mă cuibăresc pe canapea lângă foc şi să citesc acompaniată de trosnetul lemnelor din sobă. Chiar şi aşa, tot îmi zboară gândul la vacanţă, la zilele calde şi însorite de acasă. Le aştept de fiecare dată, vacanţa e evenimentul central al fiecărui an.

Cum ar fi să vă povestesc despre prima mea vacanţă la mare? Despre momentele care mi-au rămas întipărite în minte încă de atunci? Am iubit vara dintotdeauna. Vacanţele aduceau cu ele timp liber, multă joacă cu prietenii de la bloc şi seri cu poveşti în jurul focului de tabără. Cu greu ne despărţeam când era timpul să plecăm la casele noastre.

În copilărie, imunitatea mea era scăzută. Chiar şi cea mai banală răceală reuşea să se strecoare şi să facă ravagii. Cu fiecare ocazie îmi erau prescrise injecţii cu antibiotic. Vă întrebaţi, poate, cum am reuşit să ies din acest cerc vicios? Ei bine, mi s-au „prescris”, într-un final, vizite la mare, aerosoli direct de la sursă. Atât de bine mi-au făcut încât acum e puţin probabil să răcesc la fel de uşor.

Prima mea vacanţă, prima mea întâlnire cu marea

În timp ce alţi copii doar visau să meargă la mare, pentru mine a fost posibil şi oarecum necesar. Tatăl meu mergea în delegaţie şi eu îl însoţeam. Îmi amintesc destul de multe detalii din prima mea vacanţă la mare. Aveam 6 ani, terminasem grădiniţa şi mă pregăteam deja pentru şcoală. Îmi plăcea să merg cu trenul şi, chiar dacă tatăl meu adormea, eu stăteam şi urmăream opririle în gări. Din Moldova până la Marea Neagră este cale lungă şi plecările erau noaptea. Îndrăznesc să cred că ştiam deja să citesc, nu era foarte greu să recunosc literele mari din numele oraşelor. Îmi aduc aminte că mă întreba care a fost ultima gară.

El mergea în interes de serviciu, dar eu mă bucuram de soare, de activităţi pe plajă, cântece, dans şi, nu în ultimul rând, de marea pe care o ascultam apoi acasă, în scoicile adunate ca amintire. În prima mea vacanţă, soarele şi-a lăsat inevitabil amprenta pe pielea mea. Tatălui meu îi plăcea să mă arunce în cele mai învolburate valuri, chiar dacă nu ştiam să înot. Adoram să mă joc în nisip şi să construiesc castele.

Însă cea mai memorabilă amintire avea să fie un moment înainte de plecare: aşteptam în sala de mese să se facă decazarea, luasem micul dejun şi în sală răsuna puternic, aşa cum o ştiţi, piesa lui Whitney Houston, „I will always love you”. Cu ecou, cu tot ce trebuie. Încă mi se mai face pielea de găină când îmi amintesc. Nu voi uita niciodată ce am simţit atunci. Îi cunoşteam videoclipul de pe MCM (da, aveam tv şi iubesc muzica de când mă ştiu), decorul din jurul meu semăna destul de mult cu cel din videoclip şi amplifica sentimentul.

Acum aş putea spune că a fost declaraţia mea pentru marea atât de dragă mie. Am revăzut-o după mulţi ani şi cred că niciodată nu aş refuza o vacanţă la mare. Între timp am dezvoltat o frică de ape adânci, dar nu pot sta departe mult timp. Îmi place imensitatea şi senzaţia de libertate pe care ţi-o dă. Nu am vizitat încă alte plaje, vreau să cunosc întâi fiecare colţişor din ţara noastră.

V-am ţinut toată această pledoarie pentru că eu susţin dreptul la vacanţă şi mă bucur de acest drept împreună cu familia. Vacanţa este întotdeauna binevenită şi efectele ei pot îmbunătăţi considerabil starea noastră generală. V-am spus, mie mi-a întărit imunitatea pe termen lung. Am aflat că şi Christian Tour susţine Dreptul la vacanţă, iar ofertele sunt tentante, indiferent că alegi să îţi petreci vacanţa în România sau în alte destinaţii exotice.

Anul acesta ne vom programa vacanţa cu Christian Tour pentru o vacanţă lipsită de griji, tot pe malul Mării Negre.

Voi vă mai amintiţi prima vacanţă? V-aţi făcut planurile pentru vara asta?

Notă: Acest articol a fost scris pentru proba 1 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2019.
Sursă: Christian Tour

  •  
  •  

15 thoughts on “Dreptul la vacanţă, un drept pentru toţi”

  1. sincer, prima vacanta nu mi-o mai amintesc, stiu sigur ca era la braila, unde statea bunica mea. prima vacanta mai serioasa pe care mi-o amintesc e de pe la 10 ani sau pe acolo, cand am fost la munte, in poiana brasov. ce vremuri… anul asta nu stiu unde vom merge, dar inca mai avem timp sa ne hotaram!

    1. Hai că mi-ai făcut și mie pielea de gaina😁
      Îmi place vara.
      Incerc să îmi amintesc prima vacanță la mare, prima întâlnire …și nu reusesc. Eram prea mica, cred că de vârsta lui bb R 😉 Tot ce știu de pe atunci e că mă jucam cu rățuștele „mac-mac” și că le cărăm cu mine peste tot😃
      Avem rude la Constanța …și în copilăria mea toate vacanțele de vară erau bifate cu o distracție la malul marii.
      Mulțumesc că mi-ai trezit amintiri frumoase! 😍

  2. Aluculesei Brindusa

    Prima mea vacanta tot la mare a fost si cred ca nu o voi uita niciodata,multumim mult de gadurile tale,de idei si sfaturi!

  3. Imi place tare mult vara si marea, dar din pacate anul acesta nu ajungem sa o vedem. Sper ca de anul viitor sa mergem iar (daca nu o sa il consider prea mic pe bebe, pentru a-l tine in masina 10 ore).

  4. Am fost de când mă știu în vacanțe- la mare, la munte, în Deltă, prin Bulgaria… Nu exista vacanță să nu plecăm undeva. Am avut o copilărie frumoasă și mereu le mulțumesc părinților mei pentru asta!

  5. Chiar nu imi amintesc prima mea vacanta. Cert este ca ai mei mergeau in fiecare an in vacanta si am amintiri franturi din cele mai frumoase dintre ele. Anul asta as vrea sa merg undeva tot la mare sau undeva unde sa combin vizitatul cu plaja. Cred ca ma voi orienta spre Barcelona sau spre Grecia

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *