Fetița cu ochi albaștri
Rox citeste

Fetița cu ochi albaștri | Michel Bussi

Fetița cu ochi albaștri, un roman detectiv ce și-a așteptat cuminte rândul pe raft, m-a surprins plăcut. Este prima carte de acest gen pe care o citesc și Michel Bussi a reușit să-mi captiveze atenția cu romanul lui.

Cartea începe cu accidentul de avion de pe Mont Terrible, prăbușire în care și-au pierdut viața aproape toți pasagerii. Apariția misterioasă și inexplicabilă a unei fetițe de 3 luni în afara avionului, nevătămată, pune pe jar toată presa. Toți încearcă să facă o reconstituire a celor întâmplate în momentul coliziunii. De aici pornesc multe conflicte. În avion erau doar două fetițe, de aceeași vârstă. Bunicii ambelor fetițe ajung să își dispute custodia copilei prin tribunale, perioadă care le-a marcat existența fraților rămași în viață.

Familia Vitral este modestă, dar luptă să demonstreze că fetița care a supraviețuit este nepoata lor, sora lui Marc. Familia de Carville este foarte bogată, crede că poate cumpăra orice cu bani, însă chiar și cu armata de avocați angajată pentru a aduce adevărul de partea lor nu obțin custodia copilei. Malvina, cred eu, a fost cea mai afectată, recuperarea surorii mai mici devine țelul ei principal și ajunge în pragul nevrozei.

Micuța Lylie (combinație a numelor Lyse-Rose și Émilie) crește în familia Vitral, alături de Marc. Cei doi simt că nu sunt frați și nutresc altfel de sentimente unul față de celălalt.

Fetița cu ochi albaștri, un mister până la final

Familia de Carville angajează un detectiv particular care să sape în căutarea adevărului. Crédule Grand-Duc este angajat de către Mathilde de Carville pe o perioadă de 18 ani, pe un salariu extrem de mare, cu promisiunea că îi va da oricât cu condiția de a-i aduce informațiile prețioase.

M-am angajat deci la o investigație lungă de optsprezece ani! Vă închipuiți? De optsprezece ani povestea asta mi se lipește de neuroni, ca un bulgăraș de creier roz, mestecat și remestecat, până ce-și pierde gustul. Aveți grijă, voi care citiți aceste pagini, ca bulgărașul de creier roz să nu se lipească de propriile voastre gânduri, malaxat de propria-vă imaginație, alungit de logica voastră. Fără contenire.

Dacă m-ar fi întrebat cineva despre identitatea fetei pe la jumătatea romanului cel mai probabil i-aș fi răspuns că este nepoata familiei de Carville. Răsturnări de situație se tot întâlnesc pe parcurs. Caietul lăsat de Grand-Duc nu cuprinde în totalitate informații adevărate. În toți acei ani de investigație, detectivul nu a reușit să afle nimic concret, astfel că își plănuiește sinuciderea pentru noaptea în care Lylie împlinea 18 ani.

Totul se terminase. Detectivul privat ratat, singuraticul ros de remușcări. Descâlcise ițele problemei. Nu-i mai lipsea decât să pună mâna pe ultimul martor.

Mélanie Belvoir.

Cine este Mélanie, ce rol are ea în toată această poveste? Cum au ajuns la concluzia că e ultimul martor rămas? Toate scenariile pe care mi le făcusem eu în cap s-au prăbușit unul câte unul. Personaje pe care le credeam dispărute au reînviat. Drumul către aflarea identității micuței Lylie i-a adus împreună pe Marc și Malvina, aveau un interes comun. Asta da poveste. Vă zic, e de savurat, chiar și ca o primă carte de acest gen. Veți vedea că nimic din ce vă așteptați să citiți nu va fi povestit.

Lista mea de lecturi este variată. Aici găsiți și alte recenzii semnate de Rox 🙂

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

Eu sunt Roxana, îmi poți spune Rox. Sunt mama unui băiețel și sunt o fire destul de emotivă și câteodată prea perfecționistă. Cer mult de la mine și de la cei din jur. Pasionată de IT, de lectură și de filme, chiar și de jocuri pe calculator. Consider blogul casa mea virtuală. Bine ai poposit la mine! :)

23 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *