Rox citeste

Africa, dragostea mea | Corinne Hofmann

Înainte să îmi dau seama că nu am început tocmai cu prima carte, ci cu a patra și ultima din seria cu masai a Corinnei Hofmann, o răsfoiam deja pe aceasta. Este o serie de cărți cu memorii, povestite într-un mod inedit. Iar decorul este reprezentat de frumoasa și unica Africă.

Dar ce ar fi acest continent fără locuitorii lui calzi, veseli și plini de umor! Așa este în Africa de Sud, de Vest sau de Est. Această combinație de bucurie de a trăi, relaxare și încredere în Dumnezeu, în ciuda condițiilor dure, este ceea ce mă fascinează. Un sentiment pe care noi nu ni-l putem cumpăra cu bani. Putem doar să încercăm să aducem ceva din el în inimile noastre. 
Pentru mine, Africa este o pasiune.

Mi-am dorit să o citesc, în primul rând din curiozitate, după ce am citit câteva păreri despre cărțile ei. Chiar și fără să-i știu povestea de la început, mi-am format o imagine despre ceea ce înseamnă Africa pentru Corinne.

Cartea începe cu trakking-ul la care se înscrie Corinne. Astfel ea află și mai multe lucruri despre viața populației africane, simțindu-se în acest fel mai apropiată de ea. Cunoaște și ia interviuri multor africani, deopotrivă bărbați și femei, locuitori ai ghetourilor, vrând să le afle povestea de viață.

Viața în Africa nu e ușoară

Tineri odată infractori, femei seropozitive gonite de bărbați sau rămase văduve, cu copii pe care să îi crească și în imposibilitatea de a se întoarce la familiile lor (femeile după căsătorie aparțin familiei soțului). Toți locuiesc în tarabe de tablă situate direct pe pământ, în condiții mizere. Încep să cultive legume în saci. Tipul acesta de grădinărit pare să le ofere un trai mulțumitor celor care nu au aspirații prea înalte.

Fundația Solidarités, care i-a sprijinit încă de la început, devine destul de populară printre comunitățile africane. 

Cerșetoarele de pe străzi primesc șansa unei vieți mai bune când “mama” Ingrid le oferă posibilitatea de a împrumuta bani sub formă de credit.

Cartea oferă un peisaj sinistru pentru noi, cei care ne bucurăm de facilitățile unei vieți moderne, prezintă povești de viață condimentate cu multe lipsuri, dar transformate în povești de succes.

Aventura continuă apoi cu călătoria Corinnei împreună cu fiica ei, Napirai, după nouăsprezece ani, la familia din Africa. Cea din urmă s-a născut în Africa, dar a plecat cu mama ei în Elveția de la vârsta de un an. Ei le întâmpină bucuroși, sunt recunoscători pentru tot ajutorul acordat de-a lungul timpului. Iar Napirai este fericită să își cunoască rudele.

Atunci când citești o carte cu o poveste adevărată îi percepi altfel mesajul. Nu sunt fan memorii, dar îmi doresc să îi citesc și celelalte cărți.

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *