Fredrik Backman Bunica
Rox citeste

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău | Fredrik Backman

” Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de-acord e bătut în cap de-a binelea.”

Așa zice bunica Elsei.

Fiind deja obișnuită cu stilul narativ al lui Fredrik Backman mi-am îndreptat atenția către „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”. Mi-a luat ceva să o termin din cauza timpului tot mai puțin și pentru că o carte pe Kindle e mai ușor de citit și mai silențioasă decât una tipărită 🙂 Dar iată că azi am ajuns la final și mă întreb cum de am amânat atâta timp o carte atât de frumoasă.

Personajul principal este Elsa, o fetiță de șapte ani, aproape opt, cu o inteligență tăioasă care o face să fie diferită de ceilalți copii. Este fan Harry Potter și Războiul Stelelor, știe multe cuvinte pe care le-a căutat pe Wikipedia și îi surprinde mereu pe ceilalți. Părinții ei sunt divorțați, fiecare și-a refăcut viața, iar mama este pe punctul de a naște. Elsa îi spune bebelușului Jumătatea.

Bunica Elsei, fost medic în zone calamitate, inventează o mulțime de povești menite să îi dezvolte Elsei încrederea în ea însăși și curajul de a înfrunta lumea. Când bunica a părăsit-o, fiind învinsă de cancer, Elsa s-a simțit trădată, însă avea o misiune de îndeplinit care avea să-i dezvăluie multe lucruri din trecutul bunicii. Iar bunica se temea că Elsa nu o va mai iubi când le va afla.

Tărâmul-Aproape-Treaz este un loc de basm în care Elsa evadează atunci când vrea să se desprindă de realitate. Relația Elsei cu bunica ei era una foarte specială, vorbeau în limba lor secretă atunci când nu voiau să fie înțelese de cei din jur. Toți o cunoșteau pe bunica. Era proprietara blocului în care locuiau și fiecare dintre locatari avea un rol în poveștile ei. Fiecare are o superputere.

Titlul romanului este dat de șirul de scrisori lăsate după moartea bunicii. A lăsat câte una în care își cere iertare pentru greșelile pe care le-a făcut de-a lungul vieții. Însă misiunea tuturor celor vizați este aceea de a o proteja pe Elsa. Ea este cea care trebuie să livreze scrisorile, ghidată de indiciile pe care le întâlnește în timpul misiunii.

Cred că cea mai emoționantă parte a romanului mi s-a părut cea în care Elsa este nevoită să se despartă de cel mai bun prieten, orsul, obosit, bătrân și rănit după ce a încercat să o apere.

E greu să te desparți de cineva iubit. Mai ales când ai aproape opt ani.

Elsa ajunge să cunoască mai bine oamenii din jurul ei și învață multe din poveștile lor de viață. Deși era puțin geloasă pe Jumătatea care urma să vină pe lume și simțea oarecum că îi va lua locul, Elsa își dorește să aibă o relație frumoasă cu fratele ei, să călătorească împreună în lumea poveștilor, să nu se certe precum Alf și Kent. Vrea să petreacă mai mult timp cu tatăl ei și consideră că e momentul potrivit să-i spună asta. Între timp bunica o va aștepta pe o bancă în Miamas, una dintre cele șase (sau
câte vor mai fi inventate) împărății din Tărâmul-Aproape-Treaz.

Elsa e în dulapul bunicii. Miroase a bunica. Așa sunt casele bunicilor – și după zece, douăzeci de ani, tot îți amintești cum miroseau.

                                                         […]

Numele Elsei e scris pe plic cu litere aproape frumoase și se vede că bunica s-a străduit să scrie totul corect.
Nu prea a reușit, dar primele cinci cuvinte sunt: „Iartă-mă că trebuie să mor.”

Și asta e ziua în care Elsa o iartă pe bunica.

Dacă îți dorești să citești un roman deopotrivă verosimil și neverosimil, aceasta este cartea perfectă. Sunt convinsă că îți va plăcea aventura.

Poți cumpăra cartea de aici.

Lista mea de lecturi este variată. Aici găsiți și alte recenzii semnate de Rox 🙂

Dacă v-a plăcut articolul meu și vreți să fiți la curent cu noutățile vă invit să mă urmăriți și pe pagina de Facebook.

Bună! Mă bucur că eşti aici. Eu sunt Rox şi locuiesc împreună cu familia în Irlanda. Sper că ai găsit ce căutai! ;)

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *