De-ale mele

Rutina mea de dimineață la început de săptămână

Dupa weekend-uri pline și multă agitație reintru în normal în diminețile de luni. Rutina este importantă, așa cum este și pentru bebeluși. Mai ales că știu că dimineața sunt cele mai mari șanse să fac câte ceva prin casă. Restul zilei este predominant imprevizibil.

Nu sar aproape niciodată peste micul dejun (așa știam eu de mai demult, că este cea mai importantă masă a zilei), trec peste dezordinea din bucătărie și încerc să mă bucur de el în liniște, alături de cana mea cu un 3 în 1 fierbinte, cât încă nu se aude zumzet în monitorul pentru bebe. Așa îmi încep eu ziua. Chiar și în weekend, când mă pregătesc să plec la serviciu.

Apoi mă așteaptă negreșit bucătăria, nu pot trece cu vederea și a doua oară. Dacă n-am avut energia necesară să mă ocup de ea de seara atunci e momentul. Nu-mi place să văd mormane de vase murdare și mă apuc în grabă să le înghesui în mașina de spălat vase, cea mai bună invenție în ale bucătăriei. Toate scârțâie când sunt curate.

Termin rapid, sunt puține vasele care nu se pot spăla decât manual. Și îmi îndrept atenția către coșul de rufe. Nu a dat niciodată pe dinafară, dar foarte rar l-am văzut gol. Cu siguranță am strâns haine peste weekend pentru o spălare. Încă stau cu urechea pe monitor, e liniște, somnul de dimineață e cel mai dulce.

În rutina mea este nelipsit apelul video cu mama, mai scurt sau mai lung, în funcție de cât de aglomerată am fost în ultimele zile. Este vizita mea din fiecare zi, nu sar nici peste ea decât în cazuri de forță majoră, când una dintre noi nu poate fi la apel. Uneori ne sincronizăm și ne bem cafeaua în același timp.

Aș vrea să citesc ceva ori poate găsesc puțină inspirație să scriu un articol pe blog. Și ce credeți? Se cam termină timpul meu liber, dimineața liniștită. Parcă mă simte. Mi-am îndeplinit toate funcțiile prin casă, m-am și bucurat de micul dejun. Nu e timp pentru mai mult.

De aceea rareori mai reușesc să scriu aici. Ori să citesc. E ca in imaginea aceea pe care am tot vazut-o pe facebook: când mama se așează puțin bebelușul începe să plângă. R se trezește râzând, din fericire, și mi-l imaginez după sunetul pe care îl aud. Parcă râde de mine, te-am prins și azi.

Dimineața, timpul trece în defavoarea mea. Dar la final R mă întâmpină cu un zâmbet de „bună dimineața”, arătându-mi în stilul lui irezistibil că tocmai am intrat pe ușă și că televizorul este închis. Acestea două par a fi foarte importante, cu ele îsi începe ziua. Și abia apoi vine către mine.

Și îmi repet în minte și de data asta: vrei să faci ceva și pentru tine? Și tot eu îmi răspund: poate altădată mai faci rost de niște timp, vei avea mai mult noroc data viitoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s