Mamicie

Alimentația copilului – ce ne facem când nu prea mănâncă?

Diversificarea alimentației începe de regulă în jurul vârstei de 6 luni. Chiar dacă în comerț găsim produse pentru bebeluși începând de la vârsta de 4 luni noi nu am început mai devreme. Însă ce ne facem când copilul nu prea mănâncă?

Peste tot întâlnim mame îngrijorate în privința alimentației copilului. Mame care se stresează, încearcă să le facă program de masă și să se țină de el și e frustrant când se lovesc de refuzul copilului. Reacțiile noastre nu ajută. Nici insistența. Iar presiunea din jur alimentează stresul.

Până în jurul vârstei de 1 an bebelușii se familiarizează cu texturi și gusturi, testează, ca mai apoi cerințele organismului să crească în condițiile în care ei devin foarte ocupați și sunt mereu în mișcare.

Mă consider o mamă destul de relaxată atunci când vine vorba de alimentația lui R. Are momente și zile bune în care apucă mâncarea cu ambele mâini de zici că se anunță foamete și zile mai puțin bune, ca noi toți, când trag de el să ia câte o linguriță de mâncare. Atunci laptele e la putere.

El este foarte activ acum, mereu pe fugă. Are zile în care nu doarme deloc, de parcă ar pierde timp prețios dacă o face. Asta înseamnă consum de energie. Energie pe care laptele nu i-o mai oferă în totalitate și cantitatea de mâncare pe care el o acceeptă încă mi se pare nesemnificativă uneori.

Așa am ajuns ca la controlul de 1 an să aflu că el abia luase în greutate în ultimele 3 luni și recunosc că nu mi-a picat bine deși știu că insist să mâncăm împreună, poate așa prezintă mai mult interes. Mi s-a recomandat să îi dau diverse gustări între mese (cereale, biscuiți pentru copii) pentru un aport caloric ridicat.


– Nu iubește carnea. De cele mai multe ori cum simte puțină carne se termină masa, nu mai acceptă. Nici eu nu sunt mare fan, dar mănânc ocazional.

– Legume mănâncă doar uneori. Depinde de mâncare. De obicei ii dau direct din mâncarea mea, e mai interesat de ceea ce am eu în farfurie.

– Dar iubește fructele. Chiar și vișinele pe care și le lua singur din copac. Nu refuză niciodată banana, piersica, nectarina. I-ar plăcea și merele, perele dar mi-a fost întotdeauna teamă că mușcă bucăți mari și nu le poate gestiona. Iar din compot nu prea le-a agreat.

– Adoră pastele momentan, sunt pe val și mi se pare că e masa lui preferată, indiferent de sos. În sfârșit am un partener la mâncat paste.

– Îi place brânza, noi folosim brânză cheddar atât pentru clătite pufoase cât și la sosuri de brânză pentru legume.


Știu că nu va fi așa mereu, cu timpul e mai ușor, atunci când conștientizează senzația de foame și știe să ceară. Nu vreau nici să îl îndop, să fie gras. Dar în zilele în care doar ciugulește mă îngrijorez că nu știu dacă are de unde să consume câtă energie are nevoie.

Încerc să mă descurc cu cele din lista lui de favorite atunci când nu prea mănâncă. Și sper să avem cât mai puține mese refuzate în viitor.

Am încercat să mă inspir și de la Crina Coliban, uneori m-au ajutat sfaturile ei. E o luptă continuă, dar vom învinge.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s