Mamicie

Copii mici, probleme mici

Inspirată de articolul Mirunei venit într-o perioadă ceva mai dificilă pentru noi vreau să vă spun că am multe momente în care nu mă pot abține să nu mă gândesc unde greșesc. Chiar dacă poate nu e nimic greșit.

child-769030_1280

Mă simt copleșită zilele astea. Și vin să scriu aici, să mă descarc și să mă încarc.

Îmi repet permanent că bebelușii și copiii mici plâng mult, că așa comunică ei. Dar nu  are întotdeauna efect. Am avut vaccinul de la un an și parcă după el am sentimentul că nimic nu mai merge cum trebuie. Și copilul meu sănătos tun pe care nu-l afectau nici măcar banalele răceli s-a rătăcit undeva pe drum.

După vaccin i s-a înroșit jumătate de coapsă în jurul injecției. M-am speriat puțin, nu era la primul vaccin și inevitabil am comparat cu precedentele. Am fugit cu el la doctor. L-am suspectat apoi la câteva zile de ciupercă, candida bucală. Totul părea să indice că este o problemă. I-am zărit întâmplător limba pătată și parcă și starea lui de spirit arăta că are un disconfort. După vizita la doctor am aflat că n-a fost nimic până la urmă, a trecut de la sine. Ce bine!

De 2 nopți e și mai plângăcios. Zic nopți pentru că ziua facem față mai ușor. Adoarme greu, se trezește des, nu-și găsește locul. Nimic nu îi place, se zbate până adoarme. Nu vrea nici în brațe, nici pe pat. Atunci stau și mă întreb ce aș putea să mai fac. Nu pot sta indiferentă când plânge. Chiar dacă poate nu e nimic, e doar o etapă și va trece. Dar acum mă străduiesc cât pot să găsesc cauza plânsului. Și dacă se poate să o și remediez. Așa că iar fugim la doctor.

Îl întreb mereu ce îl doare, de parcă mă aștept să-mi și arate sau să-mi spună. Simt că nu e în regulă și încă mai caut.

Alăptatul și ținutul în brațe au fost cele mai de succes metode de calmare. Dar încep să pălească în fața problemelor lui de acum.

Știu: copii mici, probleme mici. Copiii cresc și problemele odată cu ei. Dar aș face orice să le rezolv, oricât de mici ar părea. Pentru că atunci când sunt acolo, în mijlocul problemei, mă simt ca într-o bulă, în care suntem doar noi doi și nimic nu ne poate ajuta. Poate doar timpul. Și somnul, puțin, atunci când reușim să ne liniștim.

E greu și doar o mamă poate înțelege ce zic!

signature

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s