De-ale mele

Jurnal de vacanță: La mare

Puțini dintre voi știu că am evadat din Irlanda pentru două săptămâni. Am avut pregătite încă de la începutul anului biletele de avion și rezervarea la mare. După jumătatea lui iunie, sezon, să nu găsim magazine închise și vreme neprietenoasă. Erau șanse să fie cald… până acum câteva zile.

Zborul a fost plăcut, deși am avut emoții. Mi-am pregătit băiețelul cu câteva zile înainte. Îi tot explicam că vom pleca cu avionul, că nu e prima dată, că a mai fost. Că va fi un drum ceva mai lung și că nu vom mai sta în aceeași casă pentru o perioadă. Că vom merge la bunici, aceia pe care îi vedem doar pe ecranul telefonului și pe care vrea să îi atingă fără să știe că distanța dintre noi e mult mai mare decât pare.

Mi s-a părut că a înțeles și am plecat oarecum relaxată până la urmă. Fiind zbor de noapte m-am așteptat să doarmă. Ceea ce s-a și întâmplat. Nu s-ar fi trezit deloc în cele 4 ore dacă nu ar fi fost agitație în jurul lui, de la alți copii. Deci am copil bun 😍

Am fost așezați lângă 2 minore aproape de majorat dintre care una era răcită. Am mers tot drumul cu teama că nu va ieși nimic bun de acolo. Și n-am fost suficient de inspirată să mă mut. M-a uimit faptul că nu a fost învățată că e nevoie să pună mâna la gură când tușește în public, cu atât mai mult atunci când se află în preajma unui bebeluș 🙂 aș fi învățat-o eu. Pentru ea era mult mai important să vorbească într-o engleză stâlcită, doar doar va părea ceva mai educată. În fine, a trecut repede timpul și am aterizat pe o vreme care îmi aducea aminte de Irlanda.

Vacanța e scurtă, ca de obicei, atunci când vii din altă țară. Pentru că mi-e dor de soare, așa cum îl știu de acasă, am ales marea pentru un weekend. Chiar dacă R e încă mic. Erau șanse să fie vreme însorită dar pe măsură ce treceau zilele era tot mai evident că nu vom fi feriți de norii care s-au adunat deasupra țării. Așa că pentru o zi am avut timp să vizităm.

Am fost la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii din Constanța. Mi-am dorit să merg, nu mai rețin dacă am mai fost, eram prea mică când mergeam la mare cu tatăl meu.

Când am ajuns acolo era o coadă de câteva zeci de oameni la bilete, semn că nu eram singurii dezamăgiți de vreme. Uitasem că lipsește respectul și în scurt timp o doamnă care îmi sufla în ceafă când am ajuns la rând pășește cu încredere pe lângă mine alături de soțul și fetița ei, în speranța că mai salvează un minut. Nu m-am complicat să îi explic că eu observ și nu mi se pare corect, ajungeam în același loc până la urmă. Și am aflat că se poate achita online și nu mai stai la rând. În mai puțin de 5 minute eram intrați.

Prima oară am văzut leii de mare. Mi-a plăcut mai ceva decât unui copil de grădiniță 😄 Și m-a uimit nivelul de dresaj, deși mă așteptam la astfel de reprezentații. Până și leul de mare știe că pet-urile trebuie să ajungă la coș, nu în apă.

Mi s-a spus de mai multe ori că îi e frig copilului, că ar trebui să îl îmbrac. Nu vă mai înfofoliți copiii la primul nor. Al meu abia atunci se simțea bine.

M-am așezat pe o bancă mai retrasă în aer liber între reprezentații și am încercat să îl adorm, alăptându-l. Un cuplu de tineri a trecut, s-au uitat, au zâmbit și și-au văzut de drum. Un grup de vreo 4 persoane între care și o mamă cu copil la vreo 4 ani m-ar fi linșat dar au trecut aruncând priviri tăioase și șușotind cu privirea spre mine. I-aș fi întrebat pe ei de ce mănâncă vată de zahăr și popcorn și copilul meu nu poate mânca lapte. Dar m-am abținut. N-are rost, mi-am zis.

Apoi îmbulzeală mare la intrarea de la delfinariu. După ce într-un final reușim să găsim înțelegere și toleranță, să nu se mai împingă pentru că suntem cu un copil în căruț, primim câteva critici de lângă noi că ar fi trebuit să venim fără căruț, eventual și fără copil, ne întâmpină o față acră care ne spune că nu avem voie cu căruțul, la fel de deranjată ca și doamna de mai devreme. Mi-am adus atunci aminte că ai nevoie de nervi de oțel.

Mai spre seară ne-am bucurat de o plimbare lungă pe faleza cazino-ului din Constanța și am vizitat Acvariul. Între timp ieșise soarele și am avut timp numai bun de o plimbare.

Duminica a fost frumoasă. Am petrecut-o în piscina pentru copii din Aqua Park (mi-a plăcut la ei) și m-am înroșit ca racul, mai ales pe spate. ☺️ S-a simțit și R bine, chiar dacă nu i-a plăcut în apă. A gasit o mașină a unui copil la intrarea în piscină și i-a analizat fiecare parte. Deci am avut o zi cu mult soare. Asta căutam până la urmă.

Vă salut din Eforie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s