De-ale mele

Câteodată e sănătos să ai regrete, important e să înveți din ele

Am acest articol la ciorne de o săptămână și nu l-am publicat până acum… Nu am reușit să îl revizuiesc.

Nu vreau să am regrete, dar se întâmplă. Nu pot da timpul înapoi, nu pot schimba nimic din ce s-a întâmplat, însă cu siguranță pot învăța ceva din experiențele pe care acum le regret.

Nu mai sunt eu așa cum eram acum un an, mai organizată, calculată, cea care analiza orice amănunt înainte să tragă o concluzie. Extenuarea pe care o simt acum mă face să fiu impulsivă. Să reacționez diferit, fără să mă gândesc la consecințe.

În astfel de momente afli cine este lângă tine cu adevărat, cine te înțelege, pe cine te poți baza, cine te ascultă fără să te critice. Sunt persoane care nu știu să asculte. Și așa ajungi să le sortezi ușor ușor și să îi păstrezi aproape pe cei cu care rezonezi. Știți vorba aia: „decât într-o companie proastă, mai bine singură”.

Cât despre omul de lângă tine, consider că ajungi să-l cunoști cu adevărat abia atunci când vine un copil. Schimbările sunt atât de mari încât se pot dezvălui multe. Atunci vei ști dacă ai ales bine. Tu, ca mamă, dacă ai ales să alăptezi, ești sub influența hormonilor pentru toată această perioadă. Și oboseala mereu își pune amprenta pe stările tale. Nu ai de ales. Însă el alege de la început dacă e lângă tine sau nu. Și cât de mult, în ce mod. Atât cât îi permite timpul. E simplu. Contează enorm să ai susținere și sprijin de la cel care a devenit odată cu tine părinte. Responsabilitatea nu se află doar la mamă. Ea duce greul, nu totul. Cicatrici s-au strâns multe în cele 11 luni. Nu doar pe corpul meu, dar și în suflet. Știu că vor rămâne acolo mereu.

Copilul meu vreau să crească altfel, să fie sprijin pentru cea care va fi aleasa lui în orice situație, cum poate, fără semne de întrebare sau reproșuri, să nu existe diferențe între ei, să fie o echipă extraordinară. Să ofere o floare, fără niciun motiv, doar din iubire și în semn de admirație pentru cea care va fi la un moment dat mama copiilor lui, care îi va purta pe aceștia cu dragoste și mândrie, dar și cu mult sacrificiu, pe toate planurile. Să fie responsabil, să contribuie la tot ceea ce ține de treburile casei, indiferent de circumstanțe.

Sper ca încrederea și respectul să fie mereu la baza relațiilor pe care le va avea ca adult, să știe că acestea se câștigă, nu vin de-a gata și se pot pierde într-o clipă. Să fie sincer, încrezător în forțele lui, să aibă lângă el oameni loiali. Să știe că nimic nu e ușor de obținut în viață. Să învețe din greșeli. Îmi doresc să-i pot insufla toate aceste concepte, fără să aibă nevoie de un exemplu. Ca mamă de băiat asta mi se pare cea mai grea misiune. Pentru că toate acestea se învață acasă, în familie. Iar în ziua de azi e greu să găsești astfel de exemple.

signature

3 gânduri despre „Câteodată e sănătos să ai regrete, important e să înveți din ele”

  1. „Contează enorm să ai susținere și sprijin de la cel care a devenit odată cu tine părinte. Responsabilitatea nu se află doar la mamă”. De cand a aparut articolul am vrut sa comentez..dar de abia acum am gasit timp. Cuvintele astea m-au atins maxim. Din pacate…nu cred ca am intalnit in jurul meu…in cercul familial sau in cercul de prieteni/amici, un tata cum cred eu ca ar trebui sa fie. Nu ma plang personal, am suport, nu atat cat mi-am dorit ce e drept, dar nici nu am avut asteptari foarte mari, cunoscandu-l dinainte. Am stiut in mare in ce parti ale cresterii lui Victor o sa am suport, si unde nu. Si asta m-a ajutat. Dar ca tine, vreau ca baiatul meu sa fie altfel. Sa fim seriosi, barbatii sunt claditi altfel, si atat timp cat nu pot simti fizic si psihic ce simtim noi, nu au cum sa inteleaga, sa empatizeze. Ma frustram maxim cand dupa o noapte nedormita el dimineata se plangea…el care nu facea decat sa se intoarca pe partea cealalta…ca el merge la servici..ca doar eu eram in „concediu”. Ce am observat e cand esti in „concediu” de crestere copil…nu mai exista weekenduri…nu mai exista vacante. Pentru mama adica. Acum de exemplu suntem in vacanta, tot eu ma trezesc sa il readorm..tot eu il adorm/ schimb/ ma trezesc prima sa ii fac micul dejun/dau de mancare etc. ..

    As scrie muulte pagini despre acest subiect dar nu are rost. Important e sa iti alegi bataliile, sa gasesti momentele oportune cand sa iti exprimi nemultumirile intr-o maniera in care tatal poate va asculta- aici nu prea reusesc..pt ca uneori efectiv rabufnesc…
    Compromisurile sunt cheia cred…dar…dar…cred ca 80% sunt facute de mama..Din pacate.

    Apreciază

    1. Vacanță plăcută, Andreea! Și noi suntem în vacanță acum. Norocul meu e că îi priește aerul de România. Doarme foarte bine noaptea, oricum avem nopți mult mai bune față de cele din Irlanda. Așa mă mai refac și eu puțin.
      Dacă n-am fi atât de departe ne-ar fi mai ușor și nouă. Dar nu le putem avea pe toate 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s