Mamicie

Irlanda, codașă în clasamentul Unicef la alăptare

   Unicef a publicat luna aceasta un raport care prezintă procentul copiilor alăptați în 123 de țări, raport care include bebelușii care au fost alăptați măcar o dată, care au fost alăptați pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, cu lapte praf în completare sau nu. Nu cunosc motivele pentru care România nu se află pe listă, nu-i, mi-ar fi plăcut să văd pe unde ne situăm, având în vedere că mamele au posibilitatea să petreacă 2 ani acasă cu copiii.

   Am extras din raportul publicat de Unicef strict paginile care prezintă situația în statele participante la studiu.

UNICEF_Breastfeeding_A_Mothers_Gift_for_Every_Child-15-17

   Întâmplător sau nu, țările cu un grad de dezvoltare mai ridicat sunt cele care au cea mai mică rată (Germania, UK, Spania, US, Franta, Irlanda sunt ultimele cinci). Iar Irlanda este în coada clasamentului, ultima, cu un procent de 55%. Ca mamă care locuiește aici nu mă surprinde.

   Știu, există peste tot suport să te ajute în ale alăptării. Participi la cursul prenatal, te informezi, mai apoi, după naștere, pe perioada spitalizării și după, poți oricând apela la ajutor specializat. Poți căuta suport, răspunsuri inclusiv în grupurile de mămici ce se organizează peste tot pe teritoriul Irlandei. Însă nu e suficient.

   Irlanda are 26 de săptămâni de concediu de maternitate, dintre care 2 săptămâni le iei înainte de data probabilă a nașterii bebelușului. Asta înseamnă că de cele mai multe ori la momentul întoarcerii tale la serviciu copilul are 24 de săptămâni (asta în cazul în care se naște la termen, nu mai târziu) și abia începe diversificarea. Dacă alegi să alaptezi sunt șanse mari ca acel copil să sufere mult în absența ta, căci relația mama-copil într-un cuplu care a ales alăptarea are la bază această apropiere dintre ei. De multe ori bebelușii alăptați adorm la sân, lucru care nu mai este posibil atunci când trebuie să te întorci la muncă.

   Am avut mare noroc de cele câteva zile de concediu și zile legale rămase din 2017, altfel ne-ar fi fost mult mai greu. Atunci când știi că timpul petrecut acasă este atât de scurt, când vezi cât e de greu începutul și cât de multe provocări întâmpini în drumul tău spre stabilizarea lactației, tare îmi pare că îți vine să renunți. Să zici că mulți copii au crescut cu lapte praf și n-au mai pățit nimic, chiar dacă nu are aceleași beneficii și e formulă universală pentru toți. Ai putea avea dreptate, dar eu nu am ales asta deși știam că ne așteaptă o perioadă grea.

   Bun. Mergem la muncă, unele mai târziu decât celelalte, în funcție de situație. Și acolo ajungi să vezi că de fapt nu ai de ce să te agăți. Că nu ai pic de sprijin în toată această perioadă când îți doreșți să continui ce ai început. Că e apă de ploaie ce-ti oferă statul ție, unei mame care alăptează și se întoarce la muncă: pauze de alăptare/pompare până la 26 de săptămâni ale copilului. Asta-i tot. Că alergi la pauza de masă să te eliberezi, ai nevoie chiar dacă nu mai e ca la început. Și te gândești că trebuie să aibă măcar puțin beneficiu din asta și ziua următoare, când ești iar plecată. Dar trebuie să pleci, să te deconectezi, să ieși, să faci și altceva. Femeile nu mai sunt în ziua de azi doar cele care au grijă de copii. Ele mai și lucrează, ceea ce e bine.

   Cum să nu fii ultima în clasament? Când asta-i tot ce poți face pentru cei care mâine pot fi viitorul țării și care acum sunt la început de drum? Irlandezii emigrează oricum masiv spre alte țări. Nu e o situație strict românească.

Rox

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s