Mamicie

Animal de companie: pro sau contra când ai sau aștepți un bebeluș?

Animal de companie_ pro sau contra_

   Încă dinainte de venirea lui Robert, când nu aveam nicio sarcină în plan, îmi doream să cumpăr un cățeluș de aceeași vârstă cu a bebelușului, să crească împreună. Nu am reușit să fac asta, nu am cumpărat cățel după nașterea lui Robert, dar cu siguranță în România va avea suficiente ocazii să interacționeze cu animăluțe.

   Noi nu am avut cățel ori alt animal de companie decât foarte târziu, atunci când eram la facultate am avut doi porcușori de Guineea. Știu cât de mult au schimbat-o aceștia pe sora mea cu Sindrom Down.

   Nu pot spune că mi-a lipsit, cred că animăluțele au nevoie să exploreze, iar într-un apartament de bloc este foarte puțin probabil. Iubesc cățeii mai mult decât pisicile, de aceea nu mă văd ca fiind foarte afectuoasă cu cele din urmă.

   Casa surorii mele e plină acum de animăluțe, au trei pisici si doi căței (doar unul dintre căței locuiește afară). Încercam să îmi imaginez cum ar fi dacă ar apărea în peisaj un bebeluș. Cu siguranță ar fi foarte frumos. Și din câte am mai citit ar putea fi benefic pentru bebe atunci când va fi momentul.

   Se spune că atunci când bebelușul crește cu animăluțe în preajma lui riscul de a dezvolta alergii la părul acestora și de a deveni obez mai târziu în viață este destul de mic. Cât despre integrarea noului membru în familie, pentru ca toate să meargă bine și să nu intervină gelozia, aceasta trebuie să se facă treptat.

   Am găsit un articol interesant și complex despre căței aici. Pentru mulți dintre ei bebelușii reprezintă curiozitate datorită multitudinii de mirosuri pe care aceștia le dețin (lapte, mâncare de bebeluș etc) și cel mai adesea câinii adulți sunt foarte toleranți cu bebelușii deoarece realizează că sunt mici, pui. Atunci când spațiul lor personal (castronelul cu mancare, colțul lor, jucăriile specifice) le este invadat de un bebeluș care abia începe să meargă de-a bușilea și e dornic să exploreze se poate ca reacția cățelului să nu fie pe placul vostru. Însă e o reacție normală și naturală să încerce să-și protejeze lucrurile.

   Printre strategiile ce le puteți aplica și care ar putea ajuta la acomodare se află următoarele:

  • Lăsați cățelul să exploreze camera bebelușului, mai ales dacă a avut dintotdeauna acces acolo;
  • Folosiți un gard protector pentru momentele în care nu îi puteți supraveghea, astfel dându-i ocazia cătelușului de a urmări îndeaproape bebelușul fără a avea acces la el;
  • Practicați plânsul. Bebelușii plâng mult, indiferent de motiv, iar acest plâns poate fi supărător pentru căței. Obișnuiți-l cu sunetul înainte de a aduce bebelușul acasă și recompensați fiecare comportament calm;
  • Introduceți o nouă rutină. Un bebeluș este foarte solicitant, însă trebuie să găsiți timp pentru a vă juca cu cățelul vostru, altfel riscați să se simtă neglijat și confuz.

   Mulți iubitori de animale aleg să renunțe la ele înainte de venirea bebelușului, alții nu concep schimbări așa de drastice în viața lor și încearcă să își împartă timpul în așa fel încât toată lumea să fie fericită. Probabil că eu nu aș fi putut renunța la cățel dacă aș fi avut unul, aș fi fost mult prea atașată de el. Voi ce ați alege?

Rox

10 gânduri despre „Animal de companie: pro sau contra când ai sau aștepți un bebeluș?”

  1. Am avut un motan persan pe care l-am iubit foarte mult. Cat am fost insarcinata nu s-a dat dus de langa burta mea. Ma iubea mult si tot timpul era langa mine. Cand am ajuns cu bebe acasa de la spital nici nu a vrut sa se uite la mine si a stat permanent ascuns, sa nu il gasesc. Se uita cu rautate la bebe si astepta momentul sa nu fiu in preajma si sa se repeada la ea. Era foarte gelos. Dar nu am riscat. L-am dat inapoi celei de la care l-am luat, pentru ca oricum isi dorea sa il ia inapoi. Si acum imi e dor de el, dar e mai bine asa. Plus ca lasa extrem de mult par si nu am vrut sa pun sanatatea copilului in pericol.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu am inca un copil insa cred ca daca as avea unul, as opta sa nu am in casa un animal de companie pana cand copilul meu ar implini varsta de 10 ani.
    Un copil mic mai ales bebelus tinde sa stranga animalul de companie, sa il loveasca iar acesta poate riposta. Pentru a evita astfel de scenarii, as alege sa am un caine sau o pisica doar dupa ce copilul meu ar fi mai mare.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cred că dacă tragem linie, avem mai multe avantaje decât dezavantaje ale unui animăluț pe lângă bebe. Chiar și așa, totul depinde de animăluț și de modul în care acceptă el situația. Dacă pisi sau cuțu au fost primii, apoi a apărut puiul de om, s-ar putea să existe gelozii care să ducă la schimbarea căminului, iar asta ar produce suferință în ambele părți. Totodată, pentru a avea grijă și de bebe, dar și de animăluț e nevoie de o echipă unită. Așa arată o poveste frumoasă: mami, tati, bebe (poate și bebe 2) și un animăluț.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Noi abia asteptam sa ne luam un catelus, piticul nostru „bebe” se apropie de varsta de 3 ani si e nerabdator sa aiba un companion.
    Parerile sunt impartite intre a avea sau nu animal de companie cand astepti sau ai un bebe. Nu imi dau cu parerea ca nu stiu cum stau, de fapt, lucrurile.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Nu stiu ce sa zic, ca eu n-am fost niciodata insarcinata, as zice ca da, dar depinde si de animalut. Eu cred ca un copil e bine sa se obisnuiasca sa aiba un astfel de prieten, ajuta la dezv. relatiilor, mai tarziu.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s