Mamicie

6 aspecte care mă definesc ca mamă relaxată

   Am analizat puțin comportamentul meu de mămică, am comparat cu părerile altora și am ajuns la concluzia că sunt aspecte care pot crea multe controverse printre mămici.   Astfel că am pregătit o listă cu lucruri pe care eu le văd ca fiind normale și benefice în creșterea copilului și vi le las mai jos in ordinea pe care o consider eu importantă.

  • Nu-mi înfofolesc copilul. Am privit cu interes și chiar cu uimire ori de câte ori am avut ocazia să văd metode de creștere a copiilor în țările nordice. Mă mirăm când vedeam părinții stând la căldură cu cafeaua în față și copiii afară, îmbrăcați adecvat, în landouri, dormind liniștiți. Am văzut apoi că este o practică foarte întâlnită la ei. Eu sunt o persoană friguroasă, chiar acum, numai cât privesc pe geam și văd copacii clătinându-se din pricina vântului am tendința să mai îmbrac ceva. Pilota e nelipsită, inclusiv pe timpul verii. Însă pe Robert nu am vrut să îl îmbrac cu rânduri de haine doar din cauza asta. Nu l-am lăsat să doarmă afară decât o singură dată, nu a acceptat să stea în landou. Copiilor nu le place căldura, ar fi perfect dacă l-aș lăsa numai în scutec, plânge uneori când mă apropii să îl îmbrac sau dacă e îmbrăcat prea gros. Șosetele le ține maxim 10 minute, căciula încă nu știe să și-o ia din cap. Plecăm din casă, inclusiv iarna, cu el îmbrăcat cu un rând de haine, de obicei body cu mâneci și pantaloni. E irlandez doar, n-are nicio problemă, nu răcește, e sănătos tun. Spun asta după o perioadă de 9 luni. Mai ales ca în scoică oricum se încălzește.
  • Nu sterilizez orice. În afară de pompă, biberoane, câteva suzete, nu sterilizez nimic. Nici nu sunt foarte obsedată în privința asta. Din contră, dacă își scapă jucăriile pe jos i le dau direct fără să mă gândesc că această atitudine îl pune în pericol. Regula celor 5 secunde, adaptată, „anticorpi de casă” se numesc, zice prietena mea. Evident că cele vizibil murdare intră la curățat. La fel și cele care au stat prea mult fără să fie curățate. Trebuie să recunosc că faptul că îl alaptez m-a făcut să fiu așa de relaxată în privința asta. Anticorpii pe care și-i face el cu anticorpii pe care îi dau eu fac echipa bună împreună. Vorba unei colege: „îi dau medicament”. Nu vreau să fie un copil sensibil, inevitabil se va confrunta mai târziu cu fel de fel de situații pe care nu le voi mai putea controla, cum ar fi să mănânce mere fără să le spele direct din copac sau, mai rău, de pe jos (e primul exemplu care îmi vine în minte acum, doar avem 14 meri în grădină 🙂 ). Copiii au oricum tendința să mănânce de pe jos.
  • Nu mă mai stresez în privința diversificării. Nu va rămâne nediversificat, e doar o chestiune de obișnuință. Dacă nu îi place mâncarea pe care am pregătit-o nu mă mai supăr și nici nu insist niciodată. Oricum laptele e baza. De câteva săptămâni am găsit rețete de mâncăruri care îi plac și nu s-a mai întâmplat să refuze mâncarea.
  • Nu l-am grăbit. Nu l-am impulsionat să facă ceea ce nu poate încă. Exceptând statul în șezut, pe care îl practicam mai des să poată sta nesusținut în scăunel după 6 luni. Noaptea trecută, copleșită de avalanșa de schimbări în evoluția lui, l-am visat mergând, alergând chiar. Mi-am amintit de dimineață. În realitate se ridică dacă are o baza stabilă și stă așa minute bune fără nicio problemă, pășește în lateral. Nu-l iau de mânuțe să îi arăt cum să meargă, va merge singur atunci când va fi momentul. Și atunci să mă vezi alergandu-l prin casă, la propriu. E ca argintul viu, nu stă locului decât atunci când doarme.
  • Îl las din când în când la tv/video pentru copii. Recomandările spun clar: NU lăsați copiii mai mici de 2 ani în fața ecranului. Niciodată nu fac asta ca să îi dau mâncare, nu îmi doresc ca aceste două activități sa fie relaționate. Însă am momente când sunt epuizată și câteva minute în fața televizorului nu mi se par o tragedie. De multe ori ascultă pe fundal muzică pentru copii de pe telefon și funcționează. Cât despre ecrane, vedem peste tot pe unde mergem și nu le putem evita: în magazine, la clinică.
  • Îi dau să guste din orice am eu în cană/farfurie. Veți spune: cum așa? Indiferent că e vorba despre o mâncare sau un ceai/bere/vin, el va gusta câte o picătură de câte ori pare interesat. E ca și când nu mergem să îl împărtășim că e copil și nu are voie să bea vin. Nu îi dau pentru că îi este poftă, de cele mai multe ori n-are idee ce gust are mâncarea/băutura mea. Îi dau pentru că e curios, se întinde spre mine și mă face atentă, vrea să afle ce mănânc. Nu îl hrănesc din mâncarea mea. Nu vorbim totuși de mililitri de vin ori bere. Deci nu are ce să îi facă rău.

   Și probabil ar mai fi, dar nu-mi mai dau eu seama acum. Asta înseamnă relaxare pentru mine. Mă stresez din motive total diferite de cele de mai sus. Voi în ce privințe sunteți relaxate?

Rox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s