De-ale mele

Lipsa somnului și efectele în timp

Sunt mămică și mi-e greu să funcționez cu somn puțin. Au trecut 9 luni, nu știu când dar le simt acut în starea mea generală tot mai deteriorată.

Știu că nu sunt singura care trece prin asta, sunt șanse mari ca toate mămicile să se fi confruntat la un moment dat cu această problemă.

Încă de la început mi-am dorit să ne împărțim sarcinile, să facem cu rândul în nopțile când din diverse motive ne este perturbat somnul. M-am axat pe confortul și echilibrul emoțional al bebelușului meu și am fost acolo, gata să intervin, indiferent de ora la care era nevoie de mine ori numărul de ore dormite în ultimul timp.

Mi-a fost indusă ideea că soțul nu ar avea ce să facă, că doar mama îl poate ajuta, hrana pe care i-o ofeream fiind pe primul loc. Știți că alăptarea înseamnă mai mult decât lapte matern, înseamnă apropiere, confort, liniștire, sănătate, înseamnă acasă pentru puiul de om. Așa am ajuns să fiu parte esențială în rutina lui de somn.

Dar pentru mamă înseamnă extenuare. În primele luni am funcționat cu ciocolată, nu plecam din magazin fără 2-3 tablete. Acum mă mustră conștiința, nu mai pot mânca fără să mă gândesc că undeva se vor vedea efectele. Mama are nevoie de back-up, de cineva care să îi țină locul din când în când pentru a se putea reface. N-am avut, n-am vrut uneori, n-am putut, m-am simțit vinovată că îmi doresc puțină odihnă. „Ai vrut copil, acum ai. O să dormi tu, când se însoară”, îmi ziceam pe un fond de depresie latentă, în combinație cu ceața unui creier ce dădea din ce în ce mai multe rateuri.

Așa a trecut fiecare zi, dar mai ales noapte. Puține au fost cele bune, dar n-are rost să mă plâng, face parte din viața unei mame. Nici nu vreau să mușamalizez, asta este realitatea, văzută din unghiul meu. Iar pragul de 9 luni a adus cu el multe schimbări în programul de somn, atât pe timpul zilei cât și în cel de noapte. Nu dormim: de dinți, de bucuria unei noi achiziții, din cauza unui puseu ori pur și simplu de oboseală.

Spun tot mai des că dorm puțin, sunt irascibilă, nu reușesc să funcționez, nu țin pasul cu schimbările din prezent, cu un bebe tot mai pregătit să exploreze și care posedă resurse infinite de energie. Lucrez (2 zile, e drept), sunt perfecționistă, îmi place să-mi fac treaba, trebuie. Muncesc din greu, nici nu știu când trece ziua.

Mă simt vinovată că vreau odihnă. Simt că abandonez, că dezamăgesc, că nu sunt acolo când are cea mai mare nevoie de mine dacă plec de lângă el să mă odihnesc. Sunt dependentă de el, de nevoia de a fi prezentă, de omulețul care nu înțelege câtă oboseală am acumulat în toate aceste luni, care nu știe ce se întâmplă. Vreau să-i fiu aproape. Dependența se creează și a pornit de la o idee: are nevoie de mamă. Așa că sunt aici, cu bune, cu rele.

Rox

10 gânduri despre „Lipsa somnului și efectele în timp”

  1. Sunt sigura ca viata ca mamica e total altceva si mai ales in perioada de dupa nastere. Pentru mine somnul e foarte important asa ca te inteleg perfect. Sa te hidratezi bine si sa incerci sa iti spui ca faci suficient de mult. Te pup 🤗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s