De-ale mele

Ziua în care am fost toți acasă

priscilla-du-preez-234138-unsplash

   Luni a fost ziua în care am fost plecați de dimineață și ne-am întors abia spre seară. Ne-a fost tare bine, nu mai fusesem toți acasă să mai plecăm pe undeva de mai bine de o lună. Am fost la cumpărături, am fost în vizită la prieteni. Nu se putea să ne fie mai bine de atât.   În noaptea de duminică spre luni am dormit excelent, toată noaptea, nu-mi venea să cred când m-am trezit și mi-am aruncat ochii la ceas, arăta ora 5:30 și noi eram în aceeași poziție în care adormisem. Așa că după o noapte odihnitoare mi-am permis să mă plimb puțin, să mă bucur de vremea nu foarte bună, cu vânt destul de puternic și să merg în vizită la persoane dragi. Mi-am dat seama că demult nu ne mai văzusem. Și eram atât eu, cât și cealaltă mămică, la fel de nevorbite. Știți ce-a ieșit, nu?

   Din una-n alta, vorbind cu soțul în timp ce priveam în stânga și-n dreapta pe autostradă, am ajuns să vorbim despre tipul de educație (școlară) pe care ne-o dorim pentru Robert. Îi spuneam că nu vreau să învețe pentru note, ceea ce eu am făcut de multe ori și pentru el n-a fost niciodată o situație în care să se fi surprins. Iar diferența dintre noi atunci când începem să vorbim pe subiecte diverse care țin de cultură generală este că el are mult mai multe cunoștințe decât mine. Tocmai pentru că atunci când a învățat a făcut-o de plăcere, a fost interesat, a învățat logic și în mintea lui s-au așezat frumos informațiile una peste alta. Le am și eu pe ale mele, cele care m-au pasionat și de care îmi mai aduc aminte, însă majoritatea erau doar o grămadă imensă de teorie, material de tocit. Istorie, geografie, fizică și altele. Cunoașteți, nu-i așa? Pe cât învățam de ușor și luam note, pe atât de ușor uitam mare parte din noțiuni.

pan-xiaozhen-272654-unsplash

   E trist, dar încă avem același sistem ca atunci când eram și eu în școală. Iar practica înseamnă foarte puțin spre deloc în tot procesul numit educație la noi în România. Oare așa vor învăța și copiii noștri? Tare sper să le fie altfel, să nu fie doar o experiență. Să aibă ocazia să se axeze pe ceea ce îi pasionează, să le placă. Timpul zboară, nu ne dăm seama când trec anii, imediat îi vedem în prima zi de școală. Iar la cum evoluează lumea și mașinile știu să facă din ce în ce mai multe, omul trebuie să învețe ceea ce nicio mașină din lume nu poate realiza, trebuie să gândească, să simtă, să cunoască.

Rox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s