Mamicie

Somn, dulce somn!

  Îmi aduc aminte de nopțile în care îmi plăcea să stau trează când toată lumea adormea și să mă uit la un film ori să ascult un radio în liniște, concentrându-mă doar pe acel moment. Nu mă uitam la ceas, nu-mi păsa că era trecut de miezul nopții sau, mai rău, că vedeam cum zorii își făceau apariția, asta mai ales în timpul verii. Atunci funcționam așa, probabil tinerețea mă făcea să nu dau importanță. Pe atunci funcționam perfect cu puțin somn din când în când. Nu abuzam pentru că am iubit somnul dintotdeauna.

  Multe femei au probleme cu somnul în timpul sarcinii. Nu vă puteți imagina ce somn de calitate am avut eu în toate cele 9 luni. Nici loviturile și toată activitatea lui Robert nu m-au afectat, le percepeam ca pe niște mângâieri. Nici măcar greutatea suplimentară a sarcinii nu mă deranja, dormeam pe aceeași parte toată noaptea și dimineața abia mai puteam să mă dezmorțesc.

  De când sunt mamă însă lucrurile nu mai stau roz. Probabil și pentru că sunt solicitată indiferent de moment, că e lumină sau întuneric, zi sau noapte, trebuie să fiu acolo cu totul, eu și toate cele cinci simțuri. Și nu e deloc plăcută această oboseală cu care am făcut cunoștință acum câteva luni, lasă urme adânci, își pune amprenta pe comportamentul și starea mea generală și mă face să fiu instabilă, irascibilă de cele mai multe ori, mă simt de parcă nu sunt eu. Un lucru e clar: nu mai sunt persoana aceea care putea lejer să piardă ore de somn în favoarea altor activități. Aștept cu nerăbdare nopțile acelea în care să dorm neîntoarsă, să las capul pe pernă și să-l ridic conștient abia când soarele își face apariția.

  Azi-dimineață, după ce s-a trecut la ora de vară, când m-a trezit alarma la 4:45 (mi-am aruncat privirea la singurul ceas care își păstrase ora de iarnă) aș fi vrut să mai ațipesc puțin, prea repede trecuse noaptea…

  Deocamdată mă mulțumesc cu cele câteva ore de somn pe noapte, de obicei fracționate, sper la mai bine în fiecare seară și nu pot să-mi doresc altceva decât să fim sănătoși și să nu simt prea acut lipsa somnului. Vom dormi noi cândva!

Rox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s