Mamicie

Suntem bine, mulțumim!

picsea-424445-unsplash

   Haideți să vă spun prin ce întâmplări amuzante mai trecem noi în prezent, cu bebe de 8 luni în rolul principal. Pur și simplu nu mă pot abține, am râs mult.

   Vă povesteam mai la începuturi că am cumpărat pătuț încă dinainte să nasc și l-am lipit de patul nostru pe partea mea să putem practica co-sleeping-ul și astfel să-mi fie și mie mai ușor să îl alăptez pe timp de noapte. Ei bine, s-a transformat ușor-ușor de pe la 4 luni în depozit de jucării și din când în când în loc de joacă pentru Robert. Tot de atunci el doarme lângă mine.

De regulă plec de lângă el dimineața, asta îl ajută să mai doarmă pentru câteva ore. Pătuțul pare un loc sigur din perspectiva lui (nu și pentru somn), așa că și-a format un obicei și pleacă grăbit spre el când se trezește dimineața. Mare mi-a fost mirarea când în prima zi cu surprize am auzit în monitor (pe care îl port permanent după mine prin casă) steluța care începuse să cânte, căci eu o știam departe de el. Evident, Robert o pornise și așa am aflat că știe cum să o folosească. Tare dragă i-a mai fost de când era mic.

   Azi dimineață a trecut la un alt nivel. Ce se gândi el? „Uite un telefon, ia să sun eu să văd ce face tati la serviciu și să-i spun că eu sunt singur în cameră”. Nu înțeleg însă cum a reușit să-l și apeleze (telefonul fiind blocat și singurele metode de deblocare sunt cu parolă sau amprentă), să lucreze în liniște fără să îl aud. Încă e un mister pentru mine și nu cred că voi afla prea curând cum s-a întâmplat. Imaginați-vă că primesc apel de la soț și mă întreabă unde sunt, îmi spune că Robert e treaz și că l-a apelat însă nu spune nimic. Vă dați seama ce era în capul meu, dar mai ales cât de confuză eram? Am stat pentru câteva secunde să analizez informația.

   Așa se întâmplă, de față cu mine mititelul abia se urnește un metru, se întoarce, nu-mi arată exact ce știe să facă. Pe la spatele meu însă este cât se poate de capabil. Inclusiv să sune de pe un telefon blocat. Uite-așa mai primești câte un șut să te trezești la realitate, să îți dai seama că a trecut timpul și se văd rezultatele. Nu-i nimic, îmi place la nebunie această curiozitate a lui, îmi place când văd că se folosește de orice mijloace (se târăște probabil, deocamdată) să ajungă unde vrea, îmi place că pleacă în partea sigură a patului. Îmi place că-i merge mintea.

   Iar lecția pe care am învățat-o noi astăzi este că trebuie să lăsăm doar jucăriile la îndemâna lui. Nimic mai mult. În rest suntem bine, mulțumim!

   Sunt convinsă că și voi aveți întâmplări cel puțin la fel de amuzante și m-aș bucura să mi le scrieți. Să învățăm unii de la alții la ce să ne așteptăm!

Rox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s