Pentru început vreau să vă spun că aseară am primit (am citit întâmplător) primul feedback obiectiv de la o cititoare pe care nu o cunosc și nu mă cunoaște. Păreri primisem până acum doar de la cei din familie, dar ei mă știu și probabil că sunt părtinitori.

   Mă bucur foarte mult când văd că vă plac articolele mele. Cine nu s-ar bucura? De aceea vă încurajez să postați comentarii, să dați like, puteți distribui oricând articolele cu doar 2 click-uri dacă vi se pare că e ceva ce merită să ajungă la cât mai mulți cititori. Blogul meu e public, oricine îl poate accesa. Mulțumesc pentru aprecieri, înseamnă mult pentru un blogger!

   Apoi să nu uităm că astăzi este Ziua Internațională a femeii. Indiferent că e mamă, soție sau fiică, aceasta este o zi specială. Când eram la școală primeam mărțișoare și flori de la colegi. Prima mea zi de muncă la ultimul job pe care l-am avut în România a fost tot pe 8 Martie, am ajuns la momentul potrivit să primesc felicitări. Au trecut deja 5 ani de atunci.

   Cât despre ziua de azi… nu-mi pare a fi de primăvară. Azi nu sunt în apele mele, nu am prea multe să vă spun. Noi trei suntem puțin răciți, Robert suportă destul de greu o răceală, am noroc că asta e doar a doua în 8 luni. Un ajutor de nădejde este aparatul care împrăștie vapori de mușețel, levănțică și eucalipt în cameră, ne ajută să respirăm mai bine. Are și 4 dințișori deja și se folosește de ei în fiecare clipă, mușcă tot ce prinde. În rest suntem bine. Se apropie iar sfârșitul de săptămână.

   La mulți ani, femeie! Să porți mereu primăvara în suflet, iubirea în inimă și zâmbetul pe buze. Eu îți trimit un mărțișor virtual.

Rox

Categories: De-ale mele

Subscribe
Notify of
guest
2 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Nicole
Nicole
2 years ago

Astazi am avut o surpriza. Roxana scrie…si scrie bine.
Recunosc, am vazut articole publicate de tine pe pagina de facebook. Doar am vazut, n-am citit pana acum, si rau am facut. Am presupus ca sunt ale altcuiva si tu doar le distribui.
Scuze! Imi place lejeritatea cu care scrii si usurinta cu care citesc articolele tale.
Bravo, Rox! Nu renunta!