De-ale mele

31

  Ultimul an a adus cu el multe schimbari in viata mea. Pentru ca sunt nascuta in ianuarie, incerc sa rememorez ce s-a intamplat odata cu intrarea in 2017.

  Imi aduc aminte ca pe 1 ianuarie am inceput anul in forta, cu ziua de munca de la 8 dimineata, asa ca Revelionul a trecut aproape neobservat, stiu doar ca nu eram treaza la miezul noptii. Aveam pe atunci 12 saptamani de sarcina si asteptam cu nerabdare sa mergem la prima ecografie mai detaliata, am mai facut una la 8 saptamani, pe 1 decembrie 2016, de Ziua Nationala, dar fusese ceva foarte rapid si pentru necunoscatori e dificil sa observe ceva la un embrion asa de mic. Programarea la spital a fost pe 3 ianuarie. Am avut emotii.

  Pe ecranul ecografului, Robert, pe atunci un bebe in miniatura, de doar 7.5 cm, complet format, dadea energic din manute si din picioruse, topaia, de parca stia ca cineva il urmareste. De data aceasta se conturau destul de bine trasaturile lui. Nu mai vedeam nimic in jurul meu, eram cu ochii la monitor caci nu voiam sa ratez nimic. 


  A urmat apoi vacanta in Romania, in aprilie. Abia asteptam sa mergem sa il vedem iarasi la ecografie, de aceasta data am aflat ca va fi un baietel. 
 
  Doamna doctor a ras cand i-am spus ca intuitia imi spune ca e baiat si mi-a zis ca asa se intampla de obicei, asa spun toate. Dar eu chiar simteam asta si nu m-am inselat. Nu aveam preferinte oricum, important era sa fie bine. Am stat o luna in vacanta si a fost tare bine. Zborul de intoarcere a fost putin incomod, dar nu au fost probleme majore. Ma miscam din ce in ce mai greu si vizitele la spital, saptamanale spre final, nu-mi mai placeau. 
  Burta era mare, nu mai vedeam nimic din cauza ei si avea multa activitate in interior, mai ales noaptea, dar mi-a placut, incercam sa fiu pozitiva chiar daca uneori nu reuseam sa fac nimic, stiam ca va trece si ca  imi va fi dor. Apoi a venit el in viata noastra, exact la data la care era programat. Si de atunci imi ocupa timpul, iar ca mama pentru prima data, startul a fost destul de greu. 

  Astazi, in ajun de 31, am fost cu Robert la medic pentru vaccinul de 6 luni, s-a purtat eroic. Cred ca ne asteapta vreo cateva zile mai dificile, dar vor trece si vom reveni la sentimente mai bune. 
 Daca stau sa ma gandesc la cum mi-am petrecut ultimul an, pot spune ca a fost cel mai frumos din viata mea. Se putea si mai bine, dar nu le putem avea pe toate.

trei

  Bine ai venit, aniversare! M-ai gasit mai bogata si mai implinita decat in urma cu un an, caci intre timp mi s-a indeplinit cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata: acela de a deveni mama!

 
Semnat, 
Rox 🙂🖋

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s