Atenţie: acest articol conţine informaţii despre alăptare şi nu e pentru pudici.

  Am bifat cu succes împlinirea minunatei vârste de 6 luni a lui Robert. Vorbind la modul general, momentul în care bebeluşul împlineşte 6 luni mi se pare unul destul de important în dezvoltarea lui, aducând cu el schimbări majore. Peste tot se promovează ideea că “hrănirea la sân a bebeluşului pentru primele 6 luni este esenţială pentru sănătatea copilului dumneavostră”. Asta am încercat să fac şi eu şi pfiu, am reuşit.

 Pentru mulţi, alăptarea este un subiect tabu. Mi se pare o abordare primitivă, dar fiecare are dreptul la o opinie. Eu susţin alăptarea în public. Decât să laşi copilul să plângă de foame şi să creezi un mediu insuportabil pentru cei din jur (un concert la operă e cu mult mai plăcut decât plânsul de foame al copilului), mai bine îl alăptezi şi toată lumea e fericită.

Nu mă refer totuşi la expunerea exagerată a sânilor cu pretextul că îţi hrăneşti copilul. Se poate face discret, lumea a evoluat şi au apărut tot felul de articole vestimentare care îţi oferă comfort în asemenea situaţii. Ci la răspunsul prompt atunci când îi este foame, mai ales în primele luni când stomacul lui este foarte mic (în primele zile abia atinge mărimea unei cireşe) şi se hrăneşte foarte des. Asta şi datorită faptului că laptele matern este uşor digerabil.

 Începutul nu a fost uşor. E destul de dificil să ai un start bun în alăptare când bebeluşul tău nu deschide gura mai mult de 1 cm, orice i-ai face. Faptul că am participat la cursul de alăptare cu doar câteva săptămâni înainte de naştere m-a ajutat să strâng multe informaţii şi părea la prima vedere cel mai simplu şi firesc lucru din lume, dând impresia totodată că toate se vor întâmpla de la sine, pe principiul “las’ că ştie bebe”.

Nu am mai căutat nimic despre subiectul ăsta. Adică: “I took it for granted!” Şi ce să vezi? Nu a fost deloc cum mă aşteptam. Toţi ne pricepem la teorie, practica ne omoară.

În primul rând, s-a ajuns la cezariană. Deşi nu era între preferinţele mele pentru o naştere ideală, când am fost întrebată dacă sunt de acord, ca ultimă soluţie, evident răspunsul meu a fost DA. Nu am simţit-o ca pe un eşec. Singurul moment pe care nu aş fi vrut să îl ratez şi care nu a fost posibil în situaţia mea era contactul piele pe piele. Ştiam că ajută mult pentru un start bun. Bebeluşii se nasc cu un instinct fantastic de a-şi procura hrană şi oh, am fi fost şi noi pe drumul cel bun. Dar n-a fost să fie.

El era probabil destul de flămând, venind în braţele mele după aproape 3 ore. Cu siguranţă, nu a ajutat. Apoi a fost oboseala, pentru niciunul din noi nu a fost o zi uşoară. Robert a dormit mult după naştere, dacă îl lăsam avea şi 6-7 ore de somn continuu. Nici nu mă lăsa inima să îl trezesc, dar după 3 – maxim 4 ore indicaţia era să îi dau să mănânce pentru a evita deshidratarea.

Am încercat în fel şi chip ataşarea la sân şi n-a funcţionat. Iar într-o zi una din moaşe mi-a adus un set de apărătoare din silicon, mi-a arătat rapid cum se folosesc şi timp de 2-3 zile, cât foloseam pompa de la spital, am avut ocazia să jonglez cu ele. Abia cu o zi înainte de externare le-a acceptat şi am continuat aşa pentru alte 5 luni.

A fost o muncă în plus, atât cu sterilizarea şi menţinerea lor, cât şi cu ataşarea la mesele din timpul nopţii. Au fost şi zile când refuza pur şi simplu să mănânce, încercam să nu îl forţez şi eram bucuroasă că am descoperit că uscatorul de păr are efecte extraordinare în calmarea lui, fiind în topul preferinţelor după statul pe burta mea. Am citit multe despre alăptare, în timp ce bebe dormea liniştit în această poziţie.

Protecţiile nu sunt recomandate, sunt un fel de bau-bau, să te fereşti de ele. De asemenea, trebuie urmărit dacă bebeluşul ia bine în greutate. Noi nu am avut probleme, în jurul vârstei de 3 luni am avut nevoie de ceva mai multă monitorizare, dar nimic de speriat. Eu nu aveam nimic împotriva lor şi nu aş fi renunţat să le folosesc probabil dacă nu ar fi devenit principala lui atracţie în timpul meselor.

Asta m-a ambiţionat să schimb ceva. Nu mă bucur că mi-au fost recomandate, dar cu ajutorul lor am putut să îmi hrănesc bebeluşul şi să îl ţin aproape pentru perioada în care nu exista o altă soluţie. Mă declar mulţumită. Ele ne-au ajutat ca apropierea dintre noi să nu se piardă şi au dus către un final fericit.

Astăzi, când am reuşit să văd diferenţa, nu le-aş mai alege cu atâta uşurinţă. Bebe munceşte extrem de mult să extragă laptele când le foloseşti, cred că mi-aş fi dorit să îmi dau seama de asta mai demult. De curând am citit într-un articol al Dr Jack Newman, guru în alăptare, că bebeluşii pot să nu sugă şi până la 2-3 zile. Dacă nu se ataşează şi le dai colostrul sub altă formă, nu trebuie să disperi. E în regulă, vor coopera mai bine după primele zile.

  Pentru noi au trecut multe zile, 185 mai exact. Iată-ne deja la o săptămână de la începerea diversificării. Părerea noastră: scârţâie, avem momente mai bune şi mai puţin bune, aştept încă o dată să deschidă guriţa (am senzaţia că ne întoarcem la începuturi), laptele e baza şi va fi acolo pentru el cât timp îl solicită (pe sistem cerere-oferta).

Curând mă voi reîntoarce la job. E obligatoriu în Irlanda după 6 luni dacă nu vrei să îţi pierzi locul de muncă. Mai poţi prelungi cu câteva săptămâni de concediu fără plată, dar nu ni se potriveşte. Sper să ne fie uşor.

  Alăptaţi-vă copiii atunci când condiţia voastră permite! Nu există “nu am lapte” decât dacă este o problemă de sănătate. Am trecut şi eu prin momente de genul ăsta, dar s-au dovedit a fi nimicuri. Ascultaţi-vă bebeluşul dacă înghite şi opriţi-vă la indicatorul acesta.

Nu poţi estima cât lapte a mâncat, nu e ca atunci când îl hrăneşti cu biberonul. Au apărut cântare pentru bebeluşi ce îţi pot indica în ml cât a mâncat, mi se par degeaba. Nici stresul nu ajută, cu atât mai puţin oboseala, ar fi bine să fim zen când alăptam. Dormiţi cât mai mult noaptea dacă vă permite bebe, atunci hormonii care susţin lactaţia sunt la cote maxime.

Iar voi, tătici, încurajaţi şi susţineţi această legătură. Rămâneţi disponibili când vă permite timpul şi oferiţi-vă să ajutaţi când este nevoie, fie că este vorba de un pahar de apă, ceva de mâncare ori puţină curăţenie, că nu va scade rangul dacă faceţi asta. Şi rolul vostru este important şi cu cât realizaţi asta mai devreme cu atât aveţi toţi mai mult de câştigat!

Eu vă salut.

Disclaimer: Nu sunt consultant în alăptare, nici medic. Acest articol este bazat pe experienţa mea şi conţine informaţii diverse colectate şi adaptate la propria condiţie. Întotdeauna este bine să căutaţi ajutor de specialitate.

Dacă ţi-a plăcut articolul meu, dă-mi de ştire printr-un like/share. E gratis! Iar dacă vrei să fii la curent cu noutățile, urmăreşte-mă pe Facebook.

0 0 vote
Article Rating
Categories: Utile

Subscribe
Notify of
guest
1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
trackback

[…]   Unele dintre avantajele alăptării: laptele pe care i-l poți oferi este gratis, mereu la temperatura optimă, îl ai tot timpul pregătit. S-a dovedit că mamele care alăptează dorm mai mult. Nu ai grija biberoanelor, sterilizării, termosului, temperaturii. Imaginează-ți doar, dacă nu te-ai confruntat încă cu așa ceva, plânsul de foame al unui copil în toiul nopții în timp ce tu îi pregătești laptele și nu reușești să îl răcești mai repede. Groaznic mi se pare! Un articol amplu despre experiența mea în ale alăptării găsești aici. […]